toamna tocmai a venit din vacanta....

Nu am mai scris de ceva vreme pe blogul meu... de atunci s-au intamplat multe... multe lucruri importante. A fost vacanta, a fost vara, a fost frumos... dar ca la orice sfarsit de vara vine toamna... toamna plina de tristete, de frunze moarte si lacrimi....

Nu am mai simtit nevoia sa ma descarc aici... am crezut ca nu voi mai scrie niciodata nimic pentru ca viata mea incepe sa prinda contur... dar sunt atat de dezechilibrata in emotii... imi doresc sa nu mai ma las afectata niciodata de probleme... dar ce as putea face eu pentru acest lucru? Imi este foarte greu sa trec peste nedreptati... imi este foarte greu sa inteleg valorile umane diferite de cele in care cred eu... nu pot accepta schimbarile bruste si nemotivate... nu pot accepta ca undeva in lumea asta sunt oameni care nu se simt niciodata vinovati pentru nimic... ca sunt oameni carora nu le pare rau pentru raul cauzat altor persoane nevinovate voit sau nu...

Inconstienta la volan...accidente reale!!!

Experienta persoanala a echipei din Romania in cadrul proiectului.

Articol Blog – Participanti FlyDance

                Au trecut 9 zile de cand suntem aici la Hostelul Silvania din Brasov, alaturi de ceilalti participanti din cadrul proiectului Fly Dance. Nu ne vine sa credem cat de repede au trecut zilele. Timpul petrecut aici inseamna pentru fiecare dintre noi o experienta unica, multiculturala si plina de dinamism.

ma bazaie o musca...

M-am hotarat sa mai despic un pic firul in patru... s-au intamplat multe luna asta... prea multe pentru o singura luna... sunt obosita! m-am blocat! nu pot sa vad la distanta... nu pot sa vad aproape... sunt indecisa daca ma gandesc la viitor... vreau sa dorm daca ma gandesc la prezent...

Am luat o decizie importanta cu privire la activitatea mea din acesasta vara... vreau sa trec la un alt nivel... chiar daca asta inseamna sa renunt la ceva ce am facut 8 luni de zile... Am decis ca sunt prea buna pentru unele lucruri...:) Chiar sunt prea buna!

Acum imi este foarte greu sa imi gasesc un alt drum, si sa ma hotarasc ce vreau sa fac... de-aia iau o pauza si astept valul vietii mele... sunt sigura ca voi simti atunci cand va veni.

De ce mi-am pus țeluri atât de înalte, dar nu am pornit încă spre ele?

Trăiesc perioade fericite... perioade mai puțin fericite... perioade triste... perioade foarte triste... da! Eu sunt persoana pe care o cunoști, eu sunt persoana pe care nu o înțelegi, eu sunt persoana care reacționează ciudat... eu sunt, da...

Pentru unul dintre cei mai buni oameni pe care i-am cunoscut - Emandache Robert

Imi amintesc prima zi de master, cel mai galagios, cel mai vorbaret... initial nu intelegem de ce este atat de entuziasmat, atat de agitat... apoi am inteles: asa era el... mi-o amintesc pe Simo cum se enerva si ii spunea sa taca... dar el radea... cu rasul lui molipsitor... cel mai frumos zambet... cel mai larg, cel mai sincer, cel mai curat. Atat de sociabil, atat de placut, atat de plin de viata... ne-a unit pe toti si aveam impresia ca ne cunoastem de multi ani... Durerea pe care o simt acum ma face sa spun: Da, il cunosteam de o viata... poate chiar mai mult!

sfarsit de aprilie !?!?!

Cat de greu trece timpul atunci când nu faci nimic productiv... mă gândeam să nu mai fac niciodată nimic ca să mă pot plictisi și eu... dar, ar mai avea vre-un farmec viaţa asta? 

gandurile mele la finalul proiectului ON THIS ROAD TOGETHER

Sfarsitul proiectului “On this road together” inseamna pentru mine: un nou inceput - mult mai bun, rezultate - extraordinare, realizari - de care sunt mandra, satisfactie - nemarginita, idei - noi si utile, ganduri - productive, emotii - puternice pozitive , amintiri - de neuitat… intr-un cuvant ales dintr-o mie: PERFECT!