duminică, 18 septembrie 2011

Lucruri pe care trebuie sa le facem cu totii, pentru o lume mai buna

  1. Zambeste tuturor;
  2. Construieste un album de familie;
  3. Numara stelele;
  4. Imita o persoana pe care o iubesti;
  5. Suna-ti prietenii;
  6. Spune-i cuiva “Mi-e dor de tine!"
  7. Vorbeste cu Dumnezeu;
  8. Redevino… copilul de altadata;
  9. Sari coarda;
  10. Uita cuvantul “ranchiuna”;
  11. Spune “DA" 
  12. Tine-ti promisiunile.  
  13. Razi! 
  14. Cere ajutor. 
  15. Schimba-ti coafura. 
  16. Fugi……. 
  17. Canta……. 
  18. Aminteste-ti de o aniversare. 
  19. Ajuta un om sarac. 
  20. Termina un proiect. 
  21. Gandeste! 
  22. Iesi pentru a te distra. 
  23. Ofera-te voluntar. 
  24. Rasfata-te intr-o baie cu spuma. 
  25. Fa cuiva o favoare. 
  26. Asculta cantecul greierilor. 
  27. Viseaza cu ochii deschisi. 
  28. Inchide televizorul si vorbeste. 
  29. Fii amabil! 
  30. Da-ti voie sa gresesti. 
  31. Iarta! 
  32. Multumeste-i lui Dumnezeu pentru soare. 
  33. Arata-ti deschis fericirea. 
  34. Fa un cadou. 
  35. Accepta un compliment. 
  36. Priveste atent o floare. 
  37. Interzice-ti sa spui “Nu pot!” timp de o zi. 
  38. Traieste-ti clipa! 
  39. Continua o traditie a familiei. 
  40. Incepe o alta zi. Astazi nu iti face griji! 
  41. Exerseaza curajul in lucrurile mici. 
  42. Ajuta un vecin la greu. 
  43. Mangaie un copil care sufera. 
  44. Asculta un prieten. 
  45. Priveste fotografiile vechi. 
  46. Imagineaza-ti valurile marii.
  47. Da-ti voie sa fii simpatic. 
  48. Saluta-ti primul noul vecin. 
  49. Fa pe cineva sa se simta bine-venit. 
  50. Promite cuiva ca il vei ajuta.
  51. Aminteste-ti ca nu esti singur. 
  52. Lauda intreit o fapta buna. 
  53. Primeste in sufletul tau si in casa ta un catel de pe strada. Hraneste-l! Vorbeste-i! Pastreaza-l! 
  54. Sterge lacrimile de pe un obraz. 
  55. Cumpara-ti o ciocolata. Imparte-o cu un pofticios. 
  56. Fii iar curios. 
  57. Gaseste un lucru nou, ceva frumos, ceva interesant. 
  58. Da-te in leagan. 
  59. Citeste o poveste. Povesteste-o unui copil. 
  60. Scrie o poezie. Daruieste-o “jumatatii” tale. 
  61. Stai drept. 
  62. Sadeste un copac. 
  63. Multumeste-le celor de la care ai invatat. 
  64. Sadeste si tu un arbore al vietii in inima si sufletul cuiva!!
  65.  Nu mai critica pe nimeni o zi intreaga 
  66. Gaseste scuze pentru toti 
  67. Spune adevarul

miercuri, 14 septembrie 2011

viata noastra... buna, rea... schimbandu-se la fiecare adiere de vant...

       Stateam in carapacea mea, bucurandu-ma de fiecare moment al vietii, de fiecare ocazie aparuta pe poteca mea. Simteam soarele cum imi intra sub piele, simteam iubire in jurul meu, simteam placerea de a fii in viata, veselia si bucuria cu care trupul si sufletul meu se obisnuise... credeam ca nu am sa mai ies niciodata din aceea stare de placere absoluta in care corpul meu se scalda fara nici un pic de remuscare... incepusem sa prind incredere in mine si incepusem sa cred ca nimic nu ma va mai face sa sufar... ca nimic rau nu mi se va mai putea intampla...  Credeam pentru prima data ca sunt capabila sa fac orice... credeam ca sunt puternica; pentru prima oara dupa un tren lung de amaraciune simteam cum sunt stapana pe situatie, pe viata mea... eram sigura ca voi reusi in tot ce-mi voi propune... eram sigura ca totul va decurge conform planului... dar ....

marți, 6 septembrie 2011

Rasul... dupa profesorul Van Helsing al lui Bram Stocker

Mai am cateva file din romanul lui Bram Stocker, "Dracula", interesanta carte si nu prea interesanta in acelasi timp... nu sunt vr-un recenzor sau vr-un critic literar de-aia ma abtin spunand doar ca nu e chiar cea mai buna carte pe care am citit-o insa una care merita citita... In fine, am gasit azi un pasaj frumos care vreau sa vi-l impartasesc... Subiectul este "rasul"... iar definitia acestui termen nu aveam cum sa o dau mai bine decat autorul romanului...nu?
O sa citez:
"[...] Sa nu crezi ca, daca rad, sunt si vesel. Uite, plangeam, pe cand ma umfla rasul. Dar nici sa nu-ti inchipui ca plangeam de durere, fiindca, vezi, tot atunci hohoteam de ras. Baga bine de seama ca rasul care-ti bate la usa si-ti cere voie sa intre nu e ras adevarat. Nu! Adevaratul ras e ca un rege care vine cand si cum vrea el. Nu sta de vorba cu nimeni. Nu-i pasa de timp si nici de conveniente. Te pomenesti cu el nas in nas.[...]. Ce lume ciudata si trista, plina de suferinte si calamitati, de necazuri, si de cum se iveste Maria sa Rasul, joci cum iti canta. Inimi ranite, oseminte in cimitir, lacrimi care iti ard obrajii, toate danseaza pe muzica emisa de buzele lui fara zambet. Si crede-ma dragul meu, e bine ca este asa, si chibzuit. Barbati si femei, suntem ca niste corzi pe care se canta."

Am ramas asupra acestui pasaj... mi-a placut enorm si l-am recitit... Mi-am amintit de el acum si m-am hotarat sa il postez... nu stiu cate persoane imi impartasesc gustul pentru scris insa mie acest pasaj mi s-a parut aproape genial! si totusi, cat de bine ma regaseam acolo... pentru ca eu sunt genul de persoana care reactioneaza diferit si ciudat in anumite situatii. Nu putine au fost momentele in care m-am trezit razand in situatii teribile; eu sunt persoana care rade la inmormantari... care rade in conditii aspre de stres... si nu sunt nebuna, (cel putin nu cred) pentru mine rasul e o descarcare nervoasa (uneori)...

sâmbătă, 2 iulie 2011

Începem o nouă etapă...

Vreau să încep această nouă etapă a vieții cu optimism... vreau ca lucrurile de acum înainte să fie mai ușoare sau cel puțin un pic mai ușoare... sau măcar să am mai multă forță să trec prin ele cu capul sus... nu mai vreau să mai trec niciodata prin ce am trecut în ultimii 3 sau 4 ani de zile... chiar au fost cei mai urâți...
Cineva, odata, mi-a spus ca prietenii adevarati se ofera trup si suflet fara sa astepte nimic în schimb... așa este... eu nu stiu daca m-am oferit trupeste tuturor prietenilor mei... dar sufletește mai mult decât în totalitate... am fost capabilă sa îmi dau tot sufletul... m-am consumat încet, încet, singură în mine, pentru problemele altora... niciodata nu am vrut să arăt că sunt, si eu, un pic distrusă... am încercat mereu ca eu să fiu aia puternică, am vrut să fiu eu cea care sunt stabilă, imparțială, mereu cu poftă de viață! Când vedeam un om plângând singurul lucru care mi-l doream era să-l vad din nou râzând... și toate treburile astea au rupt încetul cu încetul câte o parte din mine... am devenit ceea ce eram până mai ieri... fantoma din umbră un suflet practic mort... o persoană care nu-și dorea decât un singur lucru... să fie ascultată...

Mi-am dat bucățele din suflet și am primit prea puțin în schimb... la un moment dat îmi terminasem tot sufletul... mai rămăseseră doar micile bucățele primite în schimb de la anumite persoane foarte importante întâlnite în viața mea... mă obișnuisem să ofer și apoi am început să redistribui inclusiv bucățelele făcute cadou... într-un final rămăsesem goală... goală... iar apoi am început să vad doar în alb și în negru... pentru că sufletul te face să vezi culorile... iar apoi am început să văd doar negru... m-am transformat într-o persoană rece... sigurele bucățele de suflet pe care le mai primeam erau de la prietenul meu... doar că bucățelele lui erau condiționate... începusem să le dau și pe alea iar apoi practic furam bucățelele lui pentru a supraviețui... iar el știa... începusem să critic... începusem să vad doar lucrurile rele... începusem să nu mai percep decât pericol, răutate, invidie, egoism... iar la un moment dat mi-am spus „M-am transformat într-un monstru” iar apoi am început să caut în fiecare persoană ceva roz... ceva bun... mi-a fost greu dar am reușit... încet, încet o să-mi revin...trebuie să-mi revin!!!

Vreau ca acest nou început să însemne o nouă viață sufletească... trei ani mi-am dorit un singur lucru... să mă întorc de unde am venit... trei ani de zile m-am chinuit sa gesesc greșeli din comportamentul meu... mereu m-am învinuit în subconștientul meu pentru tot ce mi s-a întamplat... pentru tot ce am pierdut... uneori nu am gasit răspunsuri și le-am inventat... am ajuns să mă urăsc... am fost singura persoană care am urât-o vreo dată... am început sa îmi pierd încrederea în mine încetul cu încetul... am început să-mi plâng singură de milă, noaptea târziu... știam că niciodata nimeni nu mă va înțelege... pentru că eu apar într-un grup ca și cum trăiesc încă într-un glob de cristal... pentru că așa m-am făcut înțeleasă în jurul meu... pentru că nimeni nu crede că am probleme... pentru că toți cred despre mine că nu am nici un stres... pentru că toți cred ca am tot ce-mi doresc, si sunt fericită și sunt veselă...

Vreau ca acest nou început pentru mine să schimbe totul... trei ani de zile m-am chinuit să îmi revin, să fiu din nou persoana de acum 3 ani... vroiam să mă întorc în timp, vroiam să am din nou aceeași prieteni... vroiam să am din nou aceleași activități... acum mi-am dat seama... un nou început... trebuie să merg mai departe... trebuie să uit ce a fost...și chiar dacă sunt sigură că vor mai exista nopți în care să mă trezesc plângând de dorul unor persoane o să merg mai departe... o să îm revin, o să fiu din nou optimistă și o să încep să am din nou încredere în mine... și vreau să reușesc chiar daca va însemna să mai pierd încă o duzină de prieteni...

marți, 24 mai 2011

care e momentul blestemat in care noi ne-am schimbat???

Simt ca nu mai sunt eu... simt ca singurul lucru care a ramas din mine, e doar numele... simt ca nu mai sunt, nu ma recunosc, nu ma iubesc, nici macar nu am o simpatie pentru persoana mea... nu stiu in ce moment m-am schimbat, si nu stiu daca restul lumii s-a schimbat o data cu mine... sau doar eu...
Nici macar nu pot sa imi dau seama daca e bine ce se intampla cu mine... dar cert e ca vreau sa fiu din nou eu... Ana... vreau sa am tupeu, vreu sa am curaj, vreau sa nu ma urasca lumea, vreau sa rad, vreau sa fiu nesimtita si sa nu-mi pese... vreau sa fiu din nou indragostita de Dragos, vreau sa fiu din nou prietena cu Fely, o vreau pe Ale la Brasov si vreau ca Danutza sa imi fi raspuns la mesaj... si sa ma fi chemat la ultimul ei curs festiv...vreau sa ma placa Medeea din nou... vreau sa nu fi fost rea cu ea... Vreau sa nu mai imi pese de lume... vreau sa am parul drept... vreau sa fiu bruneta si bronzata, vreau sa merg la mare... vreau sa nu mai merg la facultate... sa nu mai invat, sa nu mai fiu disperata, vreau sa merg cu fetele in oras, vreau sa ies la cumparaturi... vreau sa nu mai imi pese de "restul", sa nu mai imi pese de bani, vreau sa ma imbrac in fusta...vreau sa am haine noi ... vreau sa imi pese de mine... vreau sa... vreau doar sa ma intorc in liceu... Ce frumos era in liceu... tot ce vreau acum... atunci aveam... nu stiu in ce drac de moment m-am schimbat... nu stiu cine m-a schimbat, nu stiu de ce... si imi pare rau... si vreau din nou sa mananc biscuiti cu sifon si sa nu imi pese... si vreau din nou sa ma cert cu frate-miu zi de zi... si vreau sa nu mai trebuiasca sa imi pese... Vreau doar sa iubesc, sa fiu iubita, sa daruiesc dar sa primesc.... vreau din nou sa ma am pe mine...

miercuri, 16 martie 2011

doar ca sa evit plictiseala....

Oare despre ce sa scriu ca sa nu mai supar pe nimeni? am aceasta pagina pentru a ma putea destinde... imi place sa scriu... imi place sa imi tastez gandurile... uneori exagerez cu trairile mele... dar daca nu scriu despre sentimentele mele... despre ce sa scriu? si imi place sa cred ca cineva, undeva citeste aceste randuri... si chiar daca nu mi se da un feedback imi place sa cred ca cineva simte acelasi lucru cu mine...si fac lucrul asta pentru ca imi place sa ma fac auzita... pentru ca scriu aici doar ceea ce doresc sa se afle... pentru ca nu m-am apucat sa scriu despre sex, si mi se pare penibil ca cineva sa incerce sa ma opreasca... descriu doar sentimente pe care toti le avem... oamenii ma critica, nu ma inteleg, poate nici eu nu sunt prea usor de inteles, dar nu mai inteleg ce trebuie sa fac pentru a fi acceptata... uneori si eu critic si nu e drept sa cer respect atat timp cat eu nu ofer respect... uneori jignesc poate vreau sau poate nu... prea des sunt rea cu cei care fac bine si buna cu cei care fac rau... si nu cred ca trairile mele sunt originale, si nu cred despre mine ca scriu vr-un lucru mare, nu cred despre mine ca sunt mai trista ca altii sau mai fericita, nu cred ca am vre-o gandire diferita... cred doar ca traiesc... si cred ca asta e un motiv destul de important pentru a face tot ce vreau, si un motiv care imi permite sa gresesc in viata! Toti gresim, toti avem anumite regrete, remuscari mai devreme sau mai tarziu; toti avem gandire, toti avem inteligenta, toti suntem naivi uneori. Trecem cu vederea unele defecte importante iar maruntisurile umplu paharul... de cate ori nu vi s-a intamplat sa iertati pe cineva pentru tradare si nu l-ati putut ierta ca a uitat sa va dea SMS de Craciun? Si cati dintre voi aveti puterea sa recunoasteti ca v-ati suparat dintr-un nonsens? putini... prea putini

marți, 8 februarie 2011

restanta...

De ce oare nu am vorbit și de restanțe până acum? lucrurile care le iubești sunt cele care apar cel mai greu și dispar cel mai ușor... sunt lucrurile scumpe, pe care nu ți le poți permite... sunt lucrurile pe care unii le au fără sa mulțumească...sau lucrurile pe care tu le ai și nu le prețuiești...

Dacă ne-am imagina viața ca o creasta de munte... ca o lama de cuțit... ca bârnă la gimnastică... totul ar fi fost atât de ușor de înțeles... totul ar fi fost atât de greu de acceptat... și totuși tu ai aprecia mult mai mult tot ce se întamplă...

Poate și restanțele în timpul sesiunii au frumusețile lor... nu poți sa rămâi fericit la nesfârșit așa cum nu poți sa rămâi integralist la nesfârșit.... tristețile si dezamagirile fac parte din viața ta așa cum restanțele trebuie sa faca parte din studenția ta...

suna penibil, dar sunt un pic dezamagită de mine în urma acestei zile... înveți ca un nebun 4 zile... iar la examen ai pană de curent... creierul tau se odihnește... și tu te cerți cu el și-i spui... "NU, NU ACUM, NU TOCMAI ACUM... INCA PUTIN SI TE POTI ODIHNI"... de unde? cine crezi ca te asculta?... nimeni... stai și te uiți cu ochii beliți în foaia de hârtie pe care stau subiectele atat de usoare și totuși cu răspunsuri atât de grele ... și stai și te gândești dacă ai învățat 4 zile cu adevarat sau ai visat... ca poate ai visat... e ciudata senzatia... si iti vine sa strigi in gura mare "EU AM INVATAT... DAR NU STIU, DE CE NU STIU? HAI MEMORIE, NU MA LASA LA GREU" ... si memoria te ajuta ... isi revine dupa o ora da somn... offf... ora aia de somn... ce prost ti-ai ales momentul sa dormi... de ce? de ce? eu dadeam examen... De ce nu ai dormit dupa ora aia... dar nu se pune ca nu stiam... eu dormeam... am invatat prea mult in ultima perioada... am citit exagerat ca sa spun ca nu stiam... asta e... azi la examen am fost ca o "PAGINA DE INTERNET" fara net... tocmai cand aveai mai mare nevoie de net ... a picat... a picat frate rau de tot... nici messu nu mergea... nimic... google... nimic.... ori de cate ori incercam sa imi amintesc ceva... aparea pe ecranul meu "PAGE NOT AVAILABLE".
Ce puteam sa fac??? am asteptat sa revina netu... dar cand a revenit eu eram deja in pat... si ma gandeam doar la ce zi e azi, daca am fost la examen... daca chiar s-a intamplat ce s-a intamplat!

eeeeeh.... in schimb sunt fericita.... sunt fericita si foarte impacata ca a fost un examen adevarat... imi placea daca erau toate examenele asa... examenele astea scot pe piata muncii adevaratii profesionisti... Tot respectu pentru D'na Szeles si pentru subiectele care le-a dat...

luni, 24 ianuarie 2011

ultimele ganduri ale studentilor in sesiune...

ce gandesc studenții in sesiune?... poate asta ar fi trebuit să apară la titlu... dar nu contează, ce vreau eu să transmit acum, nu are nevoie de titlu... și e tarziu... e foarte tarziu și ar fi trebuit să dorm ca vorba aia e sesiune... mâine poate ar fi fost recomandat să învăț măcar acolo 2 cursuri din alea 100 ... ca să nu mai numar seminariile... multă informatie... multă teorie, dar si mai multa plictiseală sau bataie de joc în facultatile din Romania... sunt studentă, anul asta termin și imi iau diploma de economist...offf, ce mai economist... un economist care nu știe cu ce se ocupa... un student care a mers totuși la facultate, chiar zilnic... un student care a vrut să ramană cu ceva cultură, informații in cap, dupa terminarea studiilor, un student care a invatat poate nu tot, dar destul pentru valorile care le cer universitatiile noastre... Nu mai am ce sa comentez cu privire la studiile din Romania, cu privire la oamenii din țarișoara noastră... și in final cu studenții care vor să devină profesioniști într-un anumit domeniu, dar nu stiu ce domeniu... de studentii care vin la facultate si asteapta diploma... de parca ai avea nevoie de diplomă de economist sau inginer, daca scopul tau în viața e să faci shaorma Țara noastră este o GLUMA... mi-am înnecat speranțele de profesionalism în momentul în care mi-am dat seama că nu se caută profesioniști se cauta sclavi... degeaba ești tu cel mai bun in ceea ce faci dacă nu îl pupi în fund pe șeful cu bani... dacă nu ai vreo relație undeva "in lumea buna"... m-am scârbit să trăiesc în Românica noastră și să văd numai oameni fără valoare... ce gândesc eu acum în penultima sesiune din facultatea asta degeaba? că trece și asta... mi-am pierdut 3 ani din viața mea... mi-am dorit o viață scumpă, o viață plină de mândrie? Am avut-o trei ani de zile cand mergeam la facultate și eram student model cica... m-au ținut ai mei în puf, mi-au dat tot ce am vrut... iar acum termin imediat și o sa-mi plâng în pumn... nu am realizat nimic, sau cel puțin asta simt acum... sunt dezamăgită de sistem, de profesori și in primul rând de mine... de mine da, că nu am știut să imi aleg facultatea, ca nu am stiut să profit de fiecare oportunitate care s-a ivit in viața mea, ca nu am muncit in continuu din liceu si am rămas atâta timp parazit la parinții mei... trebuia sa imi câștig dreptul la facultate ... poate acum apreciam mai mult faptul ca o termin... acum simt doar dezamagire și mă gândesc că acum eram deja in anul 3 la Medicină... și era ok... acum e târziu... e prea mult sa incep din nou... e prea multa scoală să o iau de la capat... si da sunt o frustrată... o frustrată că nu am încercat să găsesc tot timpul ceva mai bun... sunt frustrată că am continuat în prostia mea și sunt frustrată că nu reușesc măcar o singură dată să stau cu picioarele pe pamant si să nu mai caut o scuza in toate... sunt sătula de sistem si sunt sătulă de cărți... mi-e silă, efectiv, să mai vorbesc cu profesori, mi-e teama de ei... și nu-mi plac... am făcut și modulul pedagogic... da... o sa fiu licentiata si in educație... o să pot sa predau ... știu sigur ca asta nu o să o fac niciodată... nu știu nici acum de ce a trebuit să imi ocup timpul și cu prostia aia... sunt chiar frustrată pentru multe multe acțiuni întreprinse de mine de la terminarea liceului până acum... si da, pe langa asta sunt trista... ma simt neimplinita... simt ca ma apropii cu pasi repezi de autodistrugere, de un final nu prea frumos... simt ca o sa raman tristă toata viața!

P!nk - F**kin' Perfect (Perfect)

Faceți căutări pe acest blog