marți, 26 februarie 2013

sunt pe un drum care nu-i al meu...

Lucrurile simple se intampla cu un motiv... daca lucrurile sunt complicate atunci inseamna ca ceva nu merge asa cum trebuie, asa cum ne-am propus... probabil nu trebuia sa ne aflam pe acel drum... si totusi viata complicata ne ofera cunoasterea adevarata a personalitatii noastre... micile incurcaturi care necesita stres si nervi ne fac sa traim... de fapt asta cautam... ceva sa rezolvam!
Cum ar fi oare ca viata sa mearga exact asa cum ne dorim noi... cum ar fi ca toata lumea sa faca ceva pentru tine fara ca tu macar sa deschizi gura... timpul pare ca trece atat de repede si totusi atat de incet pe langa noi... nu ai timp de nimic si totusi nu vezi cine stie ce evolutie...
Mi-ar fi placut sa imi focalizez energia in alte directii... mi-ar fi placut sa lucrez mai cu placere... mi-ar fi placut sa-mi placa mai mult ce fac... sa trec peste anumite piedici personale... mi-ar fi placut sa fiu alt undeva acum...

Scriu aici... iar apoi recitesc ce scriu... se pare ca nu imi gasesc locul in ceea ce fac... se pare ca inclinatiile si dorintele mele nu au legatura cu domeniul in care activez... pe care eu mi l-am ales... tot ce mi-am dorit mi s-a parut mereu o prostie care manaca bani ... prin urmare... toate ideile mele aduc la cuvantul saracie... poate nu ar fi fost asa... poate as fi avut noroc... dar eu pe noroc nu m-am bazat niciodata... pentru ca norocul meu... s-a intamplat sa ma lase de fiecare data cand aveam nevoie de el... in momente in care altii aveau un noroc puternic...
Si am gresit... am gresit mult ca nu i-am dat sansa sa ma ajute acolo unde trebuia... probabil nu a venit niciodata norocul pentru ca nu ma aflam acolo unde trebuia,.. probabil am ales un drum care nu este al meu... iar acum continui sa ratacesc prin el... mai vad din cand in cand cate un indicator catre locul unde ar trebui sa fiu dar desi ma opres si ma uit in zare si imi doresc sa schimb directia... merg in fata... merg in fata crezand ca la un moment dat drumurile se vor face unul singur... si merg ... si merg in continuare ca o naluca... in fata... fara sa schimb directia.... fara sa o iau pe scurtaturi... continui sa merg si sa astept peisaje in care sa ma regasesc spiritual... si uneori ma simt mai aproape alteori ma simt complet in alta lume... ma simt de parca as trai viata altuia...si desi traiesc o nefericire... ma simt vinovata pentru nefericirea altor persoane pe care nu le cunosc... pentru ca simt ca am luat locul altuia... ca sunt aici unde sunt in locul altuia care si-ar dori sa fie aici unde sunt eu dar nu are loc sa vina din cauza mea... si asta imi provoaca un sentiment de neliniste si vina!
Poate o sa imi gasesc drumul meu vreo data... dar pana atunci nu-mi ramane decat sa merg si sa sper...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog