Doar atat...

simt cum oboseala isi face loc incet incet... simt cum incep neuronii sa moara unul cate unul... incep sa simt cum trece vremea pe langa mine fara sa realizez nimic... incep sa am remuscari ca fac o facultate... simt cum stresul creste tot mai mult... simt cum apar problemele cu cat viata devine mai complicata... Imi este dor... imi este dor sa fiu copil... imi este dor sa mananc gogosi cu zahar, imi este dor sa joc sotron, imi este dor sa fac campionate de coarda sau elastic cu fetele de la bloc... imi este dor sa jucam castelul, baba-oarba, hotii si vardistii, ascunselea, tara tara vrem ostasi, 1-2-3 la perete stai... sau mai stiu eu ce jocuri; imi este dor sa pictez, sa colorez, sa vorbesc si asta sa fie de ajuns ca lumea din jurul meu sa fie mandra si fericita... mi-e dor sa smulg zambete pe fetele oamenilor din simplul motiv ca sunt eu...

Puterea cuvantului...

ce mai conteaza ca nu intelegem mesajul transmis de o persoana... important este sa ne amuzam ca am gasit in sfarsit unul mai prost ca noi...

nu o sa inteleg niciodata oamenii falsi, oamenii care iti rad in fata sau cei care se bucura de ghinionul tau...

ce mai conteaza ca esti un ratat, daca tu ai incredere in tine si crezi ca poti muta muntii din loc. Ce mai conteaza ca nu esti in stare sa iti ascuzi bucuria datorata de nefericirea altuia daca tu chiar te crezi un sfant, un om foarte important pe tabla de sah a societatii... important e ca tu sa ai incredere in tine. nu?

Am auzit si treba asta... gata acum sunt impacata! am implinit 21 de ani zilele trecute... si simt ca am auzit tot ce trebuia sa aud si mi s-au intamplat in lunile august, septembrie si octombrie mai multe ghinioane decat bucurii... "Gata frate... am inteles ideea... Hai sa trecem peste toate si sa mergem mai departe!!!"... pe langa faptul ca bugetul a scazut considerabil datorita masurilor inteligente luate de guvernantii nostri "super", cheltuielile au crescut usturator... supararile, stresul, munca si toate cele sunt direct proportionale etc. ... si cum 20 de suparari nu vin decat insotite, trebuiau sa rasara, din multimea de indivizi batuti de soarta, cate unul sa imi faca viata mai "usoara"... daca lui Boc nu pot sa-i spun ca e idiot in fata... macar sa ma razbun pe astia mai mici care au impresia ca detin deja jumatate din viata mea...

E prima data in ultimii 4 ani cand nu mai plang la ziua mea pentru ca imbatranesc... nu am realizat prea multe, dar am realizat ca mi s-au terminat degetele ca sa imi arat anii si atunci nimeni nu mai are voie sa mi se lege de viata mea mai ales daca nu au pus nici macar o caramida la costruirea ei... parinti mei au turnat fundatia si mi-au asigurat stalpii de sustinere pe tot parcursul maturizarii mele... in rest, eu am cladit totul alaturi de cei care au fost mereu langa mine la orice greutate si la orice bucurie. Oamenii acestia ii numar pe degetele de la o mana si ma bucur ca sunt asa putini... ca ii am mereu in minte si am timp pentru toti... toti ceilalti "bine ati venit in vizita", daca intelegeti ce vreau sa spun!

Sunt oameni pe care ii ierti indiferent de greseala si ti-i doresti in viata ta mereu, dar sunt si oameni la care le poti spune adio in orice moment...