Plina de dorinta vietii de a mai dainuii pe aceste melaguri ale Terrei pentru inca 100 de ani pe putin... plina de etuziasmul unei noi etape a vietii incep aceste randuri prin a spune ca imi este dor... da, imi este dor de multe... sa le spunem "etape", peste care am trecut... gradinita, scoala generala si liceul sau altfel spus copilaria si adolescenta... sunt lucruri adevarate din viata mea... poate nu palpabile dar sunt etape care m-au format, si nu, nu m-am maturizat inca sau nu in totalitate pentru ca vreau sa intarzii in aceste perioade, sa raman aici! Acum nu mai vreau sa merg mai departe... tot ce fac in momentul de fata pentru viata mea vizeaza viitorul... de ce trebuie sa ma gandesc atat de mult la viitor de ce trebuie ca tot ce fac acum sa fie legat de cuvantul viitor... de ce sa fac toate treburile pe care le fac acum daca eu mai vreau sa intarzii, nu-mi place sa fiu punctuala iar pentru mine timpul e cel mai mare dusman... nu imi plac oamenii grabiti pentru ca se aseamana cu el... cu timpul care este insasi mult prea grabit... eu nu sunt grabita... eu nu sunt disperata sa trec dincolo de usa din fata mea... poate nu vreau sa o deschid, poate mi-e frica de ce se poate ascunde in spatele ei... sau poate imi place prea mult camera in care sunt acum... nu... nu vreau sa plac, nu mai vreau sa imi continui drumul... vreau doar sa raman aici, iar persoanele de langa mine sa ramana cu mine... e chiar imposibil ce spun.. asai? De ce ar fi atat de imposibil... Poate daca nenea ala care a inventat ceasul nu exista... poate nici noi nu mai eram acum in secolul vitezei... poate reuseam sa incetinim dezvoltarea... de ce sa nu fim mereu copii, de ce sa nu avem mereu aceleasi preocupari, de ce sa nu ne gandim niciodata la viitor? De ce tot ce facem este sa evoluam... oare daca ne-am intoarce in trecut a-m fi mai putin fericiti? nu cred... eu cred ca oamenii primitivi faceau acelasi lucru in fiecare zi si nu se plictiseau... eu zic ca ei aveau atat de putine lucruri de facut si totusi atat de multe pe langa noi... suntem niste lenesi, iar evolutia aceasta rapida pe care noi o ridicam in slavi la orice pas nu ne face decat rau... suntem lenesi, saraci si tristi pentru ca am uitat de indeletnicirile adevarate ale omului de acum 2000 de ani... poate am eu acum o stare de melancolie si gandesc prost dar mi-e dor sa ne mai chinuim un pic pentru a realiza ceva... ca sa putem fi cu adevarat mandrii de munca noastra... nu vreau sa intru in subiecte delicate precum forta de munca pierduta in urma tehnologizarii intregilor activitati economice... nu vreau sa lamentez sitatia globala foarte trista prin care trece omenirea... eu vorbesc doar de sufletul omului... ce imi vine acum in minte e ideea gatitului... fa o ciorba asa cum facea mama si bunica ta... cu legume proaspete cumparate din piata si o ciorba la plic cumparata de la chiscul de la coltul starzii... nu cred ca fericirea lucrului inceput si dus la capat de tine se poate compara cu fericirea pentru cele 2 ore castigate la gatit... si da prefer sa pierd 3 ore fierband fasolea decat sa imi pierd mintile... in fiecare lucru din lume e ceva frumos... orice intalnesti are o cantitate de energie pozitiva pe care tu trebuie sa inveti sa o culegi... din florile de pe camp, din copacii infloriti, din frunzele cazute, din fulgii de zapada, din oamenii din jurul tau si din copiii pe care ii intalnesti in drumul tau... sunt lucruri minore pe care le treci cu vederea ani de zile si iti dai seama ce maruntisuri te faceau fericit... nu colierele, nu diamantele, parfumurile sau hainele luxoase te fac fericit... niciodata... in general lucrurile gratuite oferite de oameni fara sa vrea, zambetele primite gratuit, mireasma florilor, curatenia aerului respirat... acestea sunt lucruri marunte, oferite gratuit pentru fericirea sufletului... pe care noi oamenii le trecem cu vederea pentru ca suntem mult prea indobitociti de ideea depasirii conditiei... oricare dintre noi avem dorinte ascunse pe care nu le punem in practica de frica sau pentru ca ne-am impus sa fim dobitoci cu carte de munca... iti doresti sa canti? canta! iti doresti sa desenezi? Deseneaza! iti doresti sa dansezi? Danseaza... faci ce vrei daca viata ta iti apartine... si sa sti ca nimeni nu iti poate priva dreptul la viata... Trebuie sa ne spunem hotarati de azi fac ce vreau si imi hranesc fiecare particica a sufletului... Menirea noastra pe pamant este sa fim fericiti acum prin tot ce ne face sa fim fericiti...
Dumnezeu nu ne-a lasat pe pamant sa fim miliardari... ne-a lasat sa fim fericiti!
