Viața
este ca o infrastructura feroviară... cand mergi cu trenul, întâlnești
oameni noi, și petreci mult timp cu ei, si ajungi sa creezi
conexiuni puternice cu unii dintre ei... uneori iei tren direct, alteori
trebuie sa-l schimbi pentru a ajunge la destinația
ta finala... unii oameni te urmează alții își
urmează
propria destinație, iar pe unii oameni ii urmezi tu redefinindu-ți
viața...
Uneori,
drumul de parcurs este foarte lung, alteori foarte scurt...
Dar fiecare persoana întâlnită
are o importanta și fiecare ruta o semnificație...
și nu spune nimeni ca nu te poți întoarce cândva, in viitor, pe aceeași
ruta, sau ca nu poți întâlnii aceleași persoane pe o
alta ruta... 😍
Trebuie sa înțelegem
ca deși trenurile și oamenii se schimba...
infrastructura rămâne cu noduri feroviare; acestea sunt locurile de intersecție
ale destinelor...
Iar cand cand doua persoane
decid sa isi urmeze propriile rute cu directii diferite, este posibil sa apara
sentimente de confuzie si deznadejde, se transpune intr-o rupere dureroasa si apare
intentia a-l blama pe celalalt pentru ca a decis diferit… percepem situatia ca
o pierdere, dar nu este asa.
Este doar cursul firesc al
vietii... si o diminuare sau marire a drumului de parcurs pana la destinatie…
Nu pierzi pe cineva când nu-l mai vezi cu ochii, îl pierzi când încetezi
sa-l mai vezi cu sufletul!
Ana C.
