Cred ca toti putem sa incepem anumite secvente din trecutul nostru cu aceste cuvinte: "A fost odata ca niciodata..." si totusi, desi sunt strans legate de un basm, adevarul acestor cuvnte nu este tocmai unul fericit, ci unul nefericit care arata ca acea poveste s-a incheiat...
A fost odata ca niciodata.... nici macar nu mai stim daca a fost real sau doar un vis, daca este implinire sau dorinta neimplinita... stim doar ca a fost ceva sau cineva in viata noastra, dar amintirea este atat de vaga incat parca nici nu a fost...
Cat de frumoasa poate sa fie povestea daca acum iti pare ca parca niciodata nu a fost?
Cine spune ca viata trebuie traita intr-un anumit fel? Avem noi oamenii instructiuni de folosire a vietii la momentul nasterii? Avem o carte de instructiuni scrisa in mai multe limbi? Oare functionam dupa aceleasi reguli de intretinere? Suntem noi oamenii pusi intr-un orasel cu jucarii si exista mai sus de noi o forta mai puternica ce ne misca zi de zi?
