Începem o nouă etapă...

Vreau să încep această nouă etapă a vieții cu optimism... vreau ca lucrurile de acum înainte să fie mai ușoare sau cel puțin un pic mai ușoare... sau măcar să am mai multă forță să trec prin ele cu capul sus... nu mai vreau să mai trec niciodata prin ce am trecut în ultimii 3 sau 4 ani de zile... chiar au fost cei mai urâți...

Cineva, odata, mi-a spus ca prietenii adevarati se ofera trup si suflet fara sa astepte nimic în schimb... așa este... eu nu stiu daca m-am oferit trupeste tuturor prietenilor mei... dar sufletește mai mult decât în totalitate... am fost capabilă sa îmi dau tot sufletul... m-am consumat încet, încet, singură în mine, pentru problemele altora... niciodata nu am vrut să arăt că sunt, si eu, un pic distrusă... am încercat mereu ca eu să fiu aia puternică, am vrut să fiu eu cea care sunt stabilă, imparțială, mereu cu poftă de viață! Când vedeam un om plângând singurul lucru care mi-l doream era să-l vad din nou râzând... și toate treburile astea au rupt încetul cu încetul câte o parte din mine... am devenit ceea ce eram până mai ieri... fantoma din umbră un suflet practic mort... o persoană care nu-și dorea decât un singur lucru... să fie ascultată...

Mi-am dat bucățele din suflet și am primit prea puțin în schimb... la un moment dat îmi terminasem tot sufletul... mai rămăseseră doar micile bucățele primite în schimb de la anumite persoane foarte importante întâlnite în viața mea... mă obișnuisem să ofer și apoi am început să redistribui inclusiv bucățelele făcute cadou... într-un final rămăsesem goală... goală... iar apoi am început să vad doar în alb și în negru... pentru că sufletul te face să vezi culorile... iar apoi am început să văd doar negru... m-am transformat într-o persoană rece... sigurele bucățele de suflet pe care le mai primeam erau de la prietenul meu... doar că bucățelele lui erau condiționate... începusem să le dau și pe alea iar apoi practic furam bucățelele lui pentru a supraviețui... iar el știa... începusem să critic... începusem să vad doar lucrurile rele... începusem să nu mai percep decât pericol, răutate, invidie, egoism... iar la un moment dat mi-am spus „M-am transformat într-un monstru” iar apoi am început să caut în fiecare persoană ceva roz... ceva bun... mi-a fost greu dar am reușit... încet, încet o să-mi revin...trebuie să-mi revin!!!

Vreau ca acest nou început să însemne o nouă viață sufletească... trei ani mi-am dorit un singur lucru... să mă întorc de unde am venit... trei ani de zile m-am chinuit sa gesesc greșeli din comportamentul meu... mereu m-am învinuit în subconștientul meu pentru tot ce mi s-a întamplat... pentru tot ce am pierdut... uneori nu am gasit răspunsuri și le-am inventat... am ajuns să mă urăsc... am fost singura persoană care am urât-o vreo dată... am început sa îmi pierd încrederea în mine încetul cu încetul... am început să-mi plâng singură de milă, noaptea târziu... știam că niciodata nimeni nu mă va înțelege... pentru că eu apar într-un grup ca și cum trăiesc încă într-un glob de cristal... pentru că așa m-am făcut înțeleasă în jurul meu... pentru că nimeni nu crede că am probleme... pentru că toți cred despre mine că nu am nici un stres... pentru că toți cred ca am tot ce-mi doresc, si sunt fericită și sunt veselă...

Vreau ca acest nou început pentru mine să schimbe totul... trei ani de zile m-am chinuit să îmi revin, să fiu din nou persoana de acum 3 ani... vroiam să mă întorc în timp, vroiam să am din nou aceeași prieteni... vroiam să am din nou aceleași activități... acum mi-am dat seama... un nou început... trebuie să merg mai departe... trebuie să uit ce a fost...și chiar dacă sunt sigură că vor mai exista nopți în care să mă trezesc plângând de dorul unor persoane o să merg mai departe... o să îm revin, o să fiu din nou optimistă și o să încep să am din nou încredere în mine... și vreau să reușesc chiar daca va însemna să mai pierd încă o duzină de prieteni...