Fiecare dimineata, ma gaseste in fata geamului de la camera mea de la etajul 4 al blocului... de sus, de unde ma aflu, vad siluetele oamenilor... si vad oameni agitati, nervosi, veseli... unii dintre ei parca prea veseli, altii prea agitati... dar cele mai multe dimineti ma surprind in fata geamului, uitandu-ma la asfalt sau la copacii din fata mea... stau si numar adierile de vant, studiez miscarile frunzelor... si stau acolo in fata geamului si imi propun mereu ca ziua care abia incepe sa fie una mai buna ca cea de ieri... uneori este, dar de cele mai multe ori, seara, ma pun in pat franta de oboseala, scarbita de ce-am trait, scarbita de ceea ce am devenit, dezamagita de ceea ce am facut, sau de ceea ce nu am facut!
Traiesc o perioada foarte ciudata a vietii mele... fiecare zi incepe urat si se termina si mai urat!
Fiecare dimineata ma surprinde in fata geamului plina de speranta si fiecare seara ma surprinde total fara vlaga, cu ochii in tavan!
