avem libertate totala de miscare... haideti sa profitam de ea!

S-a deschis si la noi in Brasov cinema... era si timpul, ca incepuse sa imi fie dor de un film bun vazut pe "ecran mare"... am fost ieri si am vizionat celebrul si superbul film 2012 pe care daca tot l-am adus in discutie vi-l recomand cu toata inima. Nu am mai vazut de ceva vreme un film atat de profund si de adevarat in sensul ca parca te coboara cu picioarele pe pamant. Este un film extraordinar pentru fiecare om, dar in special pentru noi romanii ca ne ajuta sa ne depasim problemele marunte prin care ne scalda viata in fiecare zi, ne face sa uitam de vecinu de la 3 care te face tot pe tine nesimtit ca faci curat pentru toata scara si in urma lui, te face sa uiti de mobila de 35 de milioane distrusa de montatorii ei... te face sa uiti de operatorul telefoniei fixe care a facut scandal pentru ca ai indraznit sa suni si a doua oara sa le amintesti ca nu iti merge internetul si telefonul de o saptamana... te face sa uiti de probleme pentru ca te face sa te face sa gandesti un pic mai adanc... "si totusi... daca sunt adevarate previziunile calendarului mayas?", "daca previzioneaza niste fapte reale?", "daca data de 21.12.2012 semnifica ceva?", "Daca oamenii "importanti" au deja informatii referitoare la acest sfarsit si le tin secrete tocmai din motivele care reies din film?" Nu mi-e frica de Sfarsitul lumii, nu mi-e frica de moarte... pana la urma asta ne este natura umana... fiecare om se naste, se dezvolta iar apoi moare... mi-e teama de un singur lucru... ca nu o sa am timp sa ma bucur in totalitate de viata, mi-e teama ca nu o sa am timp sa trec prin toate etapele vietii... mi-e teama ca nu mi se va implinii nici o dorinta si mi-e teama ca nu o sa traiesc pentru a-mi indeplinii scopurile... am crezut mereu ca o sa am multi ani sa fac de toate ... iar filmul acesta mi-a schimbat complet orizontul... Am evenimete programate pe durata intregii vieti. nu se poate sa se implineasca totul intr-un timp atat de scurt. Mi-e teama de realitatea sumbra ca nu am facut nimic toata viata mea... iar 20 de ani i-am aruncat pur si simplu, iar sufletul nu mi l-am hranit inca indeajuns... si vine apocalipsa... si BUM s-a dus tot... Mie, filmul acesta mi-a schimbat viata... indiferent ca e fictiune, indiferent ca sunt niste idei scornite de niste oameni ca si mine, filmul chiar m-a facut sa-mi schimb viata, sa-mi schimb gandirea, m-a eliberat; chiar daca suna absurd ceea ce spun acest film este pasaportul meu spre libertate, spre fericire... am inteles ca lumea se tine intr-un fir de ata si se poate rupe intr-un moment in care nici nu gandesti ca se poate intmpla ceva... am inteles acum ca omul e lasat pe pamant cu atatea lucruri frumoase dar si urate... pentru a le putea face fata... iar noi astia care suntem acum in viata suntem invingatori. nu e chiar atat de greu sa iti traiesti viata... trebuie doar sa treci un pic peste prejudecati... nu este bine sa ai pre multe principii s-ar putea ca aceste principii sa te limiteze, iar tu vei fii impiedicat sa iti traiesti viata cu adevarat din cauza acestor piedici puse chiar de tine in drumul tau... trebuie sa fi deschis la toate... trebuie sa iei orice forma, trebuie sa incerci orice... trebuie sa faci totul fara remuscari. Suntem liberi sa alegem, suntem liberi sa facem ce vrem si avem atatea locuri in care ar trebui sa mergem iar noi putem fi doar intr-un singur loc... pana la urma noi oamenii, ne facem singuri rau... pana la urma tot ce se intampla sunt urmari ale faptelor noastre, iar eu chiar cred ca orice lucru, bucurie sau nenorocire, se intampla dintr-un motiv, sau mai multe motive. Apocalipsa este doar sfarsitul spre care noi alergam din ce in ce mai tare ca intr-o cursa maraton... ne luptam, ne calcam in picioare sa ajungem primii la final, cand pana la urma, oricum vom ajunge toti acolo... doar ca unii vor suferii mai putin iar altii mai mult, unii vor privii cu mandrie iar altii cu rusine; si totusi cred cu tarie ca fiecare dintre noi vom avea o moarte demna de viata noastra, asa cum am stiut sa traim asa o sa si murim. Asa se explica faptul ca marii actori si marii cantareti au murit pe scena: oferindu-le mereu sufletul pe tava publicului si lui Dumnezeu la final. Nu am crezut niciodata ca un film imi poate schimba atat de mult prioritatile. Acum regret ca am fost prea calculata, acum regret ca m-am chinuit sa fac oameni care nu dau doi bani pe mine sa ma placa... e pura pierdere de vreme... grupul tau de prieteni nu trebuie iti impuna anumite standarde pentru a intra in el... trebuie pur si simplu sa fi tu, iar locul trebuie sa-l gasesti fara a face prea mari eforturi...

Roamania a ajuns intr-un punct mort...

Nu sunt genul de om care isi da cu parerea despre politica, fara a avea macar habar despre ce vorbeste. nu imi place sa vorbesc despre chestiuni de genul acesta atata timp cat nu am prea multe informatii despre ce se intampla cu politica romaneasca... nu am fost niciodata interesata sa aflu mai multe informatii despre ceea ce se petrece cu Romania, pentru ca eram cert convinsa ca nu exista nici o evolutie cu adevarat. Acum fara sa imi doresc acest lucru am intrat intr-o perioada in care politica este primul subiect de dscutie pe pagina oricarui ziar... cata imoralitate, cata nesimtire si cata indolenta din partea unor persoane care se considera oamenii de frunte ai Romaniei... Tara noastra ramane inecata de prostie; noi nu vom evolua niciodata. Condusa fiind de constiinta, am facut marea prstie de a ma duce la vot... am vrut sa merg si eu, fiind cetatean cu drept de vot, o persoana din generatia tanara, cica viitorul tarii noastre... am un cuvant de spus in evolutia ei... am iesit cu constiinta impacata ca am votat in conostinta de cauza... m-am documentat inainte de a lua o hotarare, am urmarit emisiunile politice pentru a-mi indrepta pereferinta asupra unui candidat... intr-un final citind pe internet programele fiecarui candidat si avand in vedere clasamentul pe care il facusem in urma emisiunilor televizate am luat o hotarare... am mers la vot crezand cu tarie ca dintre toti candidatii cel care eu il votez este cel mai indreptatit... am trait momentul si chiar am votat cu speranta... simteam ca omul care trebuie sa iasa este cel in care eu mi-am pus increderea... credeam ca toata lumea gandeste ca mine, are aceeasi parere... dar... bineinteles ca omul ales de mine nu este nici Basescu nici Geoana... si toate sperantele mele pentru o tara mai echilibrata... (ca nu pot sa sper in SF ca in tara asta nu va fii niciodata bine dar macar sa avem o situatie echilibrata...) s-au transformat intr-un gust amar. Am spus ca am facut greseala... asta pentru ca mi-am facut iluzii ca orice om la inceput de drum... am votat si am crezut ca eu decid soarta... uitand efectiv ca omul cu mai multa experienta este total amagit si dezamagit de sistemul politic. este total dezgustat de minciunile care se spun in continuare de la comunism incoace... iar noi oameni de 20 de ani ne dam cu parerea... noi care habar nu avem cum a fost inainte dar credem cu tarie ca acum e mai bine ca atunci desii oamenii in varsa spun exact contrariul! Sund dezamagita pentru faptul ca cel pe care eu l-am ales nu a prins nici macar seansa de a se afirma... de ce au fost votati cei 2 oameni care clar si-au gresit meseria... daca nu le-ar fi trecut prin cap sa se faca presedinti ... ar fi ajuns cu siguranta unii dintre cei mai mari actori ai lumii... de fapt asta sunt parlamentarii niste actori foarte buni care reusesc sa pacaleasca lumea fara prea multe capacitati mintale... nu inteleg cum poti sa alegi un om care vorbeste din carti... din vorbele altora? cum poti sa votezi omul care a facut atat rau in tara asta... cum poti sa pui stampila pe niste oameni care nu ti-au demonstrat nimic... cum poti sa votezi un om doar pentru ca il vezi prea mult pe cladiri... cum poti sa votezi omul care te-a dus din rau in mai rau... cum poti sa votezi un om care nu spune nimic... nu inteleg dupa ce criterii s-au luat oamenii atunci cand au votat Geoana sau Basescu... cum poti sa crezi un om pe care nu il intelegi... in general oamenii fara cultura i-au votat pe cei doi... cum au putat sa voteze in necunostinta de cauza... cum au putut vota niste propuneri pe care nu le cunosc! eu nu o sa inteleg niciodata... nu sustin pe nimeni, si nu vreau sa fac publicitate pozitiva omului pe care l-am votat de-aia nici nu am dat numele acestuia; scopul acestei povesti este sa imi descarc sila pe care o simt acum cand ma gandesc ca intr-o saptamana ne va conduce un om care nu va face absolut nimic in tara pentru ca nu va fi capabil!

Romania, o tara trista si posomorata!

Nu ma refer acum la chestiuni politice pentru ca acestea sunt mult prea discutate in ultima perioada, si la urma urmei toata lumea cunoste dezinteresul parlamentarilor de problemele noastre, a oamenilor de rand. Problema pe care eu nu o inteleg este imposibilitatea omului roman de a evolua, de a iesii din starea lui primordiala... Romanul nu-si calca pe principii, nu renunta la idei, modul in care este el crescut va avea repercusiuni asupra cresterii copilului pe care il va avea ulterior... Romanul munceste, munceste, munceste, si apoi iar munceste... dupa care iese la pensie, moment in care nu mai este capabil sa faca nimic altceva decat sa stea in casa... ma refer acum la oamenii de rand ca pana la urma despre ei vorbim... Toata viata isi rup oasele pentru 1000 lei/luna (si totusi asta este unul din cazurile fericite), iar apoi la batranete regreta ca nu a facut nimic... spune vorbe mari batranul roman; dar cine il asculta? cine il ia in seama? este doar un batran senil... ce mai stie el??? in orice caz stie mai multe decat tine, indiferent cati ani ai, el a trait mai mult ca tine... acum se duce in nefiinta si vrea sa te ajute, vrea sa nu ajungi si tu acelasi batran singur si trist. Iti spune "lasa dracu tata apartamentu ala care vrei sa-l cumperi! O sa-ti distruga toata viata!, Lasa dracu masina aia! Mai bine cheltuieti banii aiurea pe lucruri marunte... alea te fac cu adevarat fericit!" De ce sa platesti toata viata o casa cand poti sa iti tii banii pentru calatorii, de ce sa iti cumperi o masina cand poti sa mergi sa vezi toata lumea fara masina aia? Cunosc pe cineva care nu are un apartament, nici macar o casa... are doua vile. nu are masina... are doua BMW-uri puternice... crezi ca daca ai avea ce are el... a-i fi mai fericit... iti spun eu ca nu... eu nu am casa, stau intr-un apartament cu parintii; nu am masina... merg cu autobuzul la facultate iar individul despre care va vorbesc vine cu X5... asta nu il face mai fericit decat sunt eu... Eu am oameni pe langa mine... cand vreau sa rad, am cu cine rade; cand simt ca vreau sa plang, am pe umarul cui plage; vreau sa povestesc ceva? pai am multi oameni care ar sta sa ma asculte! In schimb tipul cu X5 si vila la 25 de ani... de fapt nu are nimic in afara de obiecte scumpe... lui parintii ii dau bani, masini scumpe, casa personala la o varsta la care altii inca viseaza sa ajunga Presedinti... dar iubire parinteasca nu are. amol nici macar nu stie ce inseamna sa discuti cu un parinte... nu stie cum e sa ai prieteni adevarati... si desii majoritatea ar vrea sa fie ca el... eu imi doresc sa fiu ca mine... sanatoasa, fericita si cu multi prieteni... pana la urma asta e adevarata bogatie! Aaah si acum sa nu va ganditi ca sunt de parare ca "Banii nu aduc fericirea!", este clar ca ei o "intretin"... si eu imi doresc sa am bani.. dar imi doresc sa vad toata lumea... imi doresc sa calatoresc si sa descopar minunatiile care le ascude Pamantul! Multi sunt cei care si-ar dorii lucrul acesta... dar romanul in general se lupta sa munceasca nu pentru fericirea sufletului ci pentru cea trupeasca... De-aia noi romanii suntem cel mai trist popor... la batranete abia ne dam seama ca am trait degeaba... nu am vazut nimic si am ramas acelasi incult ca la nastere... pentru ca noi muncim, muncim ca niste roboti si ne facem credite la tot ce se poate, aspirator, telefon sau nevasta (cine stie ca se vand femei pe Muntele Gaina poate se dau in leasing!) Si suntem dobitoci fratilor dobitoci rau ca nu ne putem trezii din somnul nostru de atatia ani... dormim din '89 fara incetare... se mai trezeste cate unul dar e singur si nu poate face nimic... Toata Romania se duce de ripa in primul rand din cauza statului dar mai sunt si oamenii care nu vor sa-si depaseasca conditia si sunt mult prea delasatori si mult prea indiferenti cu ce se intampla in jurul lor, sau poate sunt mult prea ocupati cu datoriile! si pana la urma nu e vina lor ... acesta este sistmul... tre' sa ne resmnam, iar daca nu putem, plecam...

"Am nevoie de o vacanta!"

Este ora 12:59... eu nu dorm "ca e vineri" dar mi-e foarte somn, ca de altfel in fiecare zi, inca de pe la ora 5! Sunt obosita si nu pot face fata zilelor... noaptea dorm bustean si ziua exact acelasi lucru asi vrea sa pot sa fac, insa organismul meu nu poate; la 8 dimineata maxim sunt in picioare... imi propun sa dorm pana tarziu si totusi dimineata ma trez dintr-o data imbracata si spalata... gata de plecare... imi doresc sa dorm sa ma odihnesc ca nu am mai dormit mai tarziu de ora 8 inca de vreo 7 luni in nici macar o zi... Capacitatea mea de concentrare e foarte slaba... ciudat e ca nu pot face fata nici unei discutii serioase... nu sunt capabila sa dau raspunsuri, ca sa nu mai aducem in discutie faptul ca sunt incapabila sa ofer argumente sau contraargumente in orice domeniu; Mie imi place sa comunic, sa informez si sa fiu informata... Acum, placerile astea nu le pot fructifica sunt pierduta si parca nu am chef de nimic... nu imi place nimic, nu suport nimic, si imi vine sa plang in fiecare zi fara motiv, la fiecare impuls... si nu am nici o depresie ca nu am nici o problema nici suparata sau trista nu-s... sunt mult prea obosita si in fiecare zi imi repet la nesfarsit... "Am nevoie de o vacanta!"

Prieteni...

Ce este acela un prieten? Cine mai stie ce inseamna? Cine-i mai cunoaste intelesul? Interesant e ca la toti ne place sa folosim expresii ca: "M-am dus cu un PRIETEN la...", "Am un PRIETEN care...", "Am sunat un PRIETEN..." s.a.m.d., dar nici unul dintre toti oamenii pe care ii numim prieteni nu ne sunt de fapt nici macar amici... de ce nu se incearca luarea in serios a acestui cuvant?... de ce nu spune... "am vorbit cu un coleg...", "am un vecin care...", "m-am dus la o cunostinta..."? Pana cand si prietenul ala al tau stie ca nu ti-e prieten... ti-o poate recunoaste in fata fara nici un pic de regret si fara nici un pic de jena... ii ceri ajutorul si te gandesti "e prietenul meu, sigur ma ajuta, eu l-am ajutat de fiecare data cand a avut nevoie!" . imi pare rau pentru tine, dar o sa ai parte de o surpriza... nu o sa te ajute din diferite motive care doar el le poate intelege... tu niciodata... Pleci acasa dezamagit ca prietenul tau care iti oferea siguranta nu a stiut sa te aprecieze suficient si nu e recunoscator pentru ce ai facut tu pentru el; dar el in urma ta isi aminteste ultima intalnire cu tine cand tu ai fost mult prea ocupat sa il iei in serios... cand tu ai avut mult prea multe pe cap ca sa ii asculti povestea... ai uitat complet de divortul lui,..., si e de inteles, ai avut si tu alte probleme, dar prietenului tau nu ii trece tristetea si ideea ca tu ai uitat de tristetea lui... tu, care erai cel mai obligat sa-l intelegi, avand in vedere cate a facut el pentru tine! Si uite asa se destrama o prietenie; si o sa fii surprins de faptul ca povestea ta e in ambele tabere...