avem libertate totala de miscare... haideti sa profitam de ea!

S-a deschis si la noi in Brasov cinema... era si timpul, ca incepuse sa imi fie dor de un film bun vazut pe "ecran mare"... am fost ieri si am vizionat celebrul si superbul film 2012 pe care daca tot l-am adus in discutie vi-l recomand cu toata inima. Nu am mai vazut de ceva vreme un film atat de profund si de adevarat in sensul ca parca te coboara cu picioarele pe pamant. Este un film extraordinar pentru fiecare om, dar in special pentru noi romanii ca ne ajuta sa ne depasim problemele marunte prin care ne scalda viata in fiecare zi, ne face sa uitam de vecinu de la 3 care te face tot pe tine nesimtit ca faci curat pentru toata scara si in urma lui, te face sa uiti de mobila de 35 de milioane distrusa de montatorii ei... te face sa uiti de operatorul telefoniei fixe care a facut scandal pentru ca ai indraznit sa suni si a doua oara sa le amintesti ca nu iti merge internetul si telefonul de o saptamana... te face sa uiti de probleme pentru ca te face sa te face sa gandesti un pic mai adanc... "si totusi... daca sunt adevarate previziunile calendarului mayas?", "daca previzioneaza niste fapte reale?", "daca data de 21.12.2012 semnifica ceva?", "Daca oamenii "importanti" au deja informatii referitoare la acest sfarsit si le tin secrete tocmai din motivele care reies din film?" Nu mi-e frica de Sfarsitul lumii, nu mi-e frica de moarte... pana la urma asta ne este natura umana... fiecare om se naste, se dezvolta iar apoi moare... mi-e teama de un singur lucru... ca nu o sa am timp sa ma bucur in totalitate de viata, mi-e teama ca nu o sa am timp sa trec prin toate etapele vietii... mi-e teama ca nu mi se va implinii nici o dorinta si mi-e teama ca nu o sa traiesc pentru a-mi indeplinii scopurile... am crezut mereu ca o sa am multi ani sa fac de toate ... iar filmul acesta mi-a schimbat complet orizontul... Am evenimete programate pe durata intregii vieti. nu se poate sa se implineasca totul intr-un timp atat de scurt. Mi-e teama de realitatea sumbra ca nu am facut nimic toata viata mea... iar 20 de ani i-am aruncat pur si simplu, iar sufletul nu mi l-am hranit inca indeajuns... si vine apocalipsa... si BUM s-a dus tot... Mie, filmul acesta mi-a schimbat viata... indiferent ca e fictiune, indiferent ca sunt niste idei scornite de niste oameni ca si mine, filmul chiar m-a facut sa-mi schimb viata, sa-mi schimb gandirea, m-a eliberat; chiar daca suna absurd ceea ce spun acest film este pasaportul meu spre libertate, spre fericire... am inteles ca lumea se tine intr-un fir de ata si se poate rupe intr-un moment in care nici nu gandesti ca se poate intmpla ceva... am inteles acum ca omul e lasat pe pamant cu atatea lucruri frumoase dar si urate... pentru a le putea face fata... iar noi astia care suntem acum in viata suntem invingatori. nu e chiar atat de greu sa iti traiesti viata... trebuie doar sa treci un pic peste prejudecati... nu este bine sa ai pre multe principii s-ar putea ca aceste principii sa te limiteze, iar tu vei fii impiedicat sa iti traiesti viata cu adevarat din cauza acestor piedici puse chiar de tine in drumul tau... trebuie sa fi deschis la toate... trebuie sa iei orice forma, trebuie sa incerci orice... trebuie sa faci totul fara remuscari. Suntem liberi sa alegem, suntem liberi sa facem ce vrem si avem atatea locuri in care ar trebui sa mergem iar noi putem fi doar intr-un singur loc... pana la urma noi oamenii, ne facem singuri rau... pana la urma tot ce se intampla sunt urmari ale faptelor noastre, iar eu chiar cred ca orice lucru, bucurie sau nenorocire, se intampla dintr-un motiv, sau mai multe motive. Apocalipsa este doar sfarsitul spre care noi alergam din ce in ce mai tare ca intr-o cursa maraton... ne luptam, ne calcam in picioare sa ajungem primii la final, cand pana la urma, oricum vom ajunge toti acolo... doar ca unii vor suferii mai putin iar altii mai mult, unii vor privii cu mandrie iar altii cu rusine; si totusi cred cu tarie ca fiecare dintre noi vom avea o moarte demna de viata noastra, asa cum am stiut sa traim asa o sa si murim. Asa se explica faptul ca marii actori si marii cantareti au murit pe scena: oferindu-le mereu sufletul pe tava publicului si lui Dumnezeu la final. Nu am crezut niciodata ca un film imi poate schimba atat de mult prioritatile. Acum regret ca am fost prea calculata, acum regret ca m-am chinuit sa fac oameni care nu dau doi bani pe mine sa ma placa... e pura pierdere de vreme... grupul tau de prieteni nu trebuie iti impuna anumite standarde pentru a intra in el... trebuie pur si simplu sa fi tu, iar locul trebuie sa-l gasesti fara a face prea mari eforturi...