A. C. - My public private book...: aprilie 2012

Cat de greu trece timpul atunci când nu faci nimic productiv... mă gândeam să nu mai fac niciodată nimic ca să mă pot plictisi și eu... dar, ar mai avea vre-un farmec viaţa asta?

Suflete moarte

Trecem printr-o perioada de tranzitie, o perioada in continua schimbare, iar rapiditatea cu care trece timpul si puterea cu care se poate schimba lumea intr-un timp atat de scurt, ne face sa ne simtim nesiguri, ne face sa ne dam seama ca nu noi suntem cei care ne dictam propria viata... noi suntem doar personajele principale... doar niste actori intr-un scenariu regizat de insasi viata pe care noi credem ca o detinem...cand de fapt ea ne detine pe noi.

Trecem cu totii printr-o perioada mult prea stresanta ca sa putem sa mai gandim profund... simtim doar o nevoie puternica de a comunica, de a striga, de a ne revolta, de a ne contrazice... si nu putem... suntem cu totii inchisi in propriile noastre fiinte si nu ne putem scoate capul... suntem pierduti in propriile ganduri si uitam de importanta gandurilor celorlalti... uitam de ce suntem pe pamant iar egoismul in care suntem crescuti ne impune maturizarea sub forma de tristete si regrete.

Niciodata omul nu o sa fie cu adevarat fericit pentru ca mereu o sa fie "ceva" care sa-i taie din elan... iar tristetea care poate nu vroia sa o recunoasca se transforma in certitudine si sufletul devine inert...

A. C. - My public private book...

luni, 23 aprilie 2012

sfarsit de aprilie !?!?!

Faceți căutări pe acest blog