sâmbătă, 14 aprilie 2018

Deceitful loyalty...

Cred ca individualitatea asta și gândirea pozitivă începe sa se întoarcă împotriva noastră... încep sa cred ca universul a început sa fie supraîncărcat și nu mai face fata!
“Secretul” asta începe sa moara pentru ca este cunoscut de prea multă lume și folosit in direcții greșite. Cred ca dorințele oamenilor sunt eronate și se foloseste puterea universului pentru lucruri neimportante și superficiale. Universul se va răzvrăti, și se va întâmpla exact opusul a ceea ce noi speram! 
Poate ca este doar un moment in care eu văd lucrurile in gri - însă simt ca ne pierdem și nu mai pot sa fac nici haz de necaz! Lucrurile devin atât de serioase și prăfuite in urat încât nici sarcasmul și ironia nu își mai au locul! Devenim triști și închiși. Devenim singuri și începe sa ne placa treaba asta! Nu mai avem nevoie de socializare, de prieteni, de iubire... emotiile, sentimentele, spiritualitatea, devin atât de străine pentru noi... nu ne mai permitem sa simțim și sa ne recunoaștem emoțiile pozitive și frumoase. Negam iubirea, negam atașarea, negam implicarea emoțională - le negam pe toate ca pe niște boli in faza incipienta, sperând ca vor trece de la sine, sau ca la următorul control se va infirma verdictul.
Ne răzvrătim, suntem rai, suntem invidioși și geloși. Suntem plini de frustrări și energii negative și nu suportam oameni mai fericiți in jurul nostru. 
Încetam sa mai fim oameni! Ne transformam in bestii! 
Îmi amintesc de mine când eram copil...
Cine ar fi crezut ca lumea se va schimba atât de mult când o sa devin adult?
In basmele acelea de Petre Ispirescu imi amintesc ca binele și iubirea învingeau mereu.
Acum, nu mai exista linii clare între bine și rău, între iubire și ura, între afecțiune și ignoranta! Toate se intepatrund și devin o singura unitate, denumita umanitate... urâta umanitate pentru un cuvânt atât de frumos...
Nu am crezut niciodată ca atunci când o sa devin adult o sa întâlnesc mai mulți zmei și vrăjitoare rele decat zâne și feti-frumosi. 
La cum arată viața aici la 30 ani, cred ca sfârșiturile basmelor au fost schimbate...
Făt-frumos nu a fost niciodată mai chipes si mai carismatic decat zmeul... vrăjitoarea cea rea nu a aratat niciodată mai mai puțin cocheta și feminina ca prințesa sau zâna cea buna... realitatea confirma exact opusul!

In ziua de azi, ambalajul frumos ascunde alimentul cel mai nociv, cel mai artificial și complet fără gust! Știm cu toții acest lucru, dar a 2 -a zi ne întoarcem in magazin și ne îndreptam atenția către alt ambalaj frumos dar lipsit de proprietăți! 
Suntem atrași, totodata de gust bun dar complet nesănătos și nociv dacă este consumat constant! Și totuși, suntem conștienți de toate aceste lucruri! Suntem conștienți ca fumatul ne îmbolnăvește și totuși continuam sa fumam pentru ca plăcerile de moment sunt mai importante decât viața însăși, decât esența vieții! 
Continuam sa ne facem rău cu buna știință doar pentru cateva momente de plăcere. Și atunci când e placere dam spre uitare valorile noastre și principiile care ne făceau, pana nu de prea mult timp, oameni frumosi.


Din încercarea de a fi unici și diferiți inepem sa ne comportam prostește... și in mintea mea apare o întrebare: dacă toți facem chestii ciudate pentru a fi diferiți, nu înseamnă ca suntem toți la fel? 

miercuri, 5 aprilie 2017

Se spune ca femeia e ca vinul... dar ce te faci cand femeia e chiar vinul? :D

Da, tu, tu.... tu cu parul negru si lung!!! Articolul asta este pentru tine!!!

Stateam amandoua si ne amuzam zilele trecute ca numele noastre sunt pe sticlele de vin... si cum sa nu te amuzi cand iti amintesti ce se spune: "femeia e ca vinul"??? Sa fie oare asa?
Iti spun eu Ralucuta... femeile sunt ca vinul... dar noi suntem insasi vinul... si nu oricare vin... ala rosu care vindeca orice boala grea, si care devine tot mai bun cand imbatraneste...

Pai nu suntem noi trendsetter in cazul asta?... nu suntem noi dorite, macar un pic degustate, daca nu baute?

Pai nu suntem noi perfecte? Normal ca suntem perfecte in viata noastra; Perfecte pentru noi, pentru ceea ce suntem si pentru ceea ce ne dorim sa fim... perfecte pentru ce iubim si pentru cine iubim...
Nu suntem noi ca vinul rosu? Suntem... cum nu???... eu Merlot si tu Feteasca Neagra... margem mana in mana... necunoscatoru confunda, cunoscatoru niciodata... Stii ce zic?

Si totusi, pentru poza asta minunata, tie ti-am gasit doar varianta de Feteasca Regala... dar e ok sa fim si vin alb cateodata... chiar daca vinul rosu este cel care ne defineste cel mai bine!


Si totusi, il am in vizita pe prietenul nostru comun de peste Prut... doar il cunosti... apare mereu cand ai nevoie de el (fericire sau necaz... lui nu prea ii pasa, mereu se comporta la fel de bine).
Nu iti este dor de noi? Nu vrei sa facem o intalnire toti 3?
Da, stiu ca te-ai prins despre cine este vorba... despre  Purcari 1827, singurul nostru prieten din Moldova... Chiar, acum ma arde o intrebare... oare toti moldovenii sunt atat de minunati precum vinul asta?
 

"Îmi place vinul roşu pentru că este mai sofisticat, mai complex şi mai matur. Seamană un pic cu mine, nu mai e tânăr dar nici bătrân încă." 
- MICK HUCKNALL -



vineri, 5 februarie 2016

Life and Rock : Nu judeca o carte dupa coperta

Life and Rock : Nu judeca o carte dupa coperta: Nu judeca o carte dupa coperta  ,, Cel ce priveşte din afară printr-o fereastră deschisă niciodată nu vede atâtea ca acela ce priveşte o...

joi, 11 iunie 2015

A fost odata ca niciodata... asa incep povestile cu zane... nu???

Cred ca toti putem sa incepem anumite secvente din trecutul nostru cu aceste cuvinte: "A fost odata ca niciodata..." si totusi, desi sunt strans legate de un basm, adevarul acestor cuvnte nu este tocmai unul fericit, ci unul nefericit care arata ca acea poveste s-a incheiat...
A fost odata ca niciodata.... nici macar nu mai stim daca a fost real sau doar un vis, daca este implinire sau dorinta neimplinita... stim doar ca a fost ceva sau cineva in viata noastra, dar amintirea este atat de vaga incat parca nici nu a fost...
Cat de frumoasa poate sa fie povestea daca acum iti pare ca parca niciodata nu a fost?

Cine spune ca viata trebuie traita intr-un anumit fel? Avem noi oamenii instructiuni de folosire a vietii la momentul nasterii? Avem o carte de instructiuni scrisa in mai multe limbi? Oare functionam dupa aceleasi reguli de intretinere? Suntem noi oamenii pusi intr-un orasel cu jucarii si exista mai sus de noi o forta mai puternica ce ne misca zi de zi?

sâmbătă, 14 februarie 2015

Drumul meu minat catre MAI BINE!!!

23.11.2014
Nu exista sfarsituri... Doar treceri in alte noi etape!
Viata trebuie traita indiferent de greutati. Bucuria si satisfactia ta sunt nemasurabile. Tu esti cea mai importanta persoana din viata ta, tu esti spectacolul, tu esti piesa de teatru, scena, cortina si aplauzele. Tu esti tot ce conteaza si nu are nimeni dreptul sa iti stearga zambetul de pe fata, iar tu ai datoria sa iti respecti viata si sa faci din ea cea mai buna carte!

luni, 13 octombrie 2014

Excursie la Cluj... Partea a II-a (12.octombrie.2014)


Si, incepem cea de-a doua zi cu o cafea cu lapte pe terasa pensiunii Sada. Ne bucuram de razele soarelui si ne lasam incalziti de razele lui. Cautam pe google locuri bune de luat un mic dejun copios, ca doar ne asteapta o zi lunga. Mmmda, preturile in Cluj sunt mai mari decat in Brasov. Salariile sunt si ele mai mari dar pentru noi asta nu inseamna nimic acum. Brasovul nostru este mai accesibil;
La ora 12:00 ne-am facut check out-ul si am plecat de la Sada, luandu-ne ramas bun de la gazda, telefonic si promitand ca ne vom mai intoarce vreo data:)
Prima oprire pe ziua de azi: Iulius mall. Eram lihniti, vroiam sa mancam repede si sa ne intoarcem la treburile pentru care am venit aici.

duminică, 12 octombrie 2014

Excursie la Cluj... Partea I (11.octombrie.2014)


Am ajuns in Cluj injurul orei 12:30... Dupa o scurta rataciala in oras, am gasit si pensiunea Sada, care se vedea de la strada... Prima vedere... Prima reactie... Super... Curat, modern si placut... Foarte frumos. Dupa o scurta vizita la receptia de la etaj de unde am putut bea cafea si ceai "no limit", ne-am luat in primire camerele, ne-am despachetat bagajele si am pornit la drum :)... Bine, asta dupa ce am mai baut, nerabdatori, un ceai pe terasa pensiunii, in asteptarea colegilor de drum, si sperand ca asteptarea va lua sfarsit cat mai curand! ;):) (am si o remarca negativa: apa avea gust de mucegai... Totusi, un lucru nesemnificativ... Restul este foarte frumos... Probabil data viitoare filtrele se vor curata).
Ora 14:37... Ceaiul este terminat, taxiul este comandat... Start exploring Cluj!!!

Faceți căutări pe acest blog