luni, 4 februarie 2013

cateva cuvinte... pentru odihna mea spirituala... :)



Sunt fericita, sau poate nu... iubesc sau poate nu, traiesc sau poate nu, sunt in viata sau poate nu, sunt dezamagita sau poate nu...
... nu stiu ce este cu mine... alerg din stanga in dreapta ca o naluca... consider ca fac multe pentru mine si cand stau sa ma gandesc... la final tot am impresia ca nu fac nimic... nu am timp sa respir si totusi ma gandesc ca am prea mult timp liber.
Sunt la pamant cu rezultatele universitare datorita timpului prea scurt pe care il aloc studiului... si totusi imi doresc sa fiu una dintre studentele eminente, iar rezultatele proaste ma intristeaza... Am sentimente de mila si dezgust fata de propria persoana, nu ma pot iubi indiferent cate eforturi fac pentru a-mi intra in gratii.


Nu sunt suficient de frumoasa, nu sunt suficient de inteligenta, nu spun niciodata lucrul care ar trebui, nu sunt inalta, nu sunt slaba, nu sunt o persoana importanta, nu am o functie importanta, nu iau decizii, nu coordonez nimic, nu ma distrez suficient, nu citesc indeajuns... regret un milion de lucruri pe care le-am facut si alte 2 milioane pe care nu le-am facut... sunt plina de regrete si imi plang de mila... Sunt penibila si continui sa fiu penibila.

 cel mai prost defect al meu este ca imi expun mereu dezamagirile, nemultumirile si slabiciunile aici in fata tuturor, sunt ca o carte.... oamenii sa poata citii in cuvintele mele partile mele sensibile si sa obtina de la mine lucrand acolo... la sentiment...

Imi doresc sa ma schimb, sa trec peste personalitatea mea morbida si trista in interior... sa uit de aceasta latura intunecata si sa ma luminez...

Mi-as dori sa nu mai pierd noptile. Sa fiu odihnita in fiecare dimineata, sa nu dorm mai mult decat trebuie... sa fiu punctuala si sa fiu fericita/ multumita macar o singura data....


Sunt persoana cu cel mai mare cumul de defecte... probabil familia mea a fost foarte eterogena... fiecare membru a avut anumite defecte si anumite calitati... si eu am luat de la toti... eu sunt persoana cu influente atat oltenesti cat si moldovenesti... si avand in vedere ca am trait in ardeal,  aspiratiile si idealurile mele sunt cu totul diferite.

...nu incep nimic, nu am curaj sa pornesc pe un alt drum... nu am curaj nici macar sa renunt la lucrurile care ma fac sa sufar... lucrurile care ma dor, lucrurile care imi displac...

Ma complac in aceasta situatie,... stiu ca nu exista iesire... pot gandi rational... inteleg foarte bine mecanismul creierului, valorile dupa care ma ghidez, inteleg foarte bine ce se intampla cu mine, sunt constienta ca sunt daramata psihic... stiu ca trebuie sa fac ceva, insa nu am gasit pana in acest moment acea putere interiora care sa ma faca sa spun raspicat "Da, eu merit mai mult!" Si in primul rand merit sa fiu fericita... .... .... acel  ceva puternic care sa ma faca sa pornesc din loc...nu gasesc! :(






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog