Pentru unul dintre cei mai buni oameni pe care i-am cunoscut - Emandache Robert

Imi amintesc prima zi de master, cel mai galagios, cel mai vorbaret... initial nu intelegem de ce este atat de entuziasmat, atat de agitat... apoi am inteles: asa era el... mi-o amintesc pe Simo cum se enerva si ii spunea sa taca... dar el radea... cu rasul lui molipsitor... cel mai frumos zambet... cel mai larg, cel mai sincer, cel mai curat. Atat de sociabil, atat de placut, atat de plin de viata... ne-a unit pe toti si aveam impresia ca ne cunoastem de multi ani... Durerea pe care o simt acum ma face sa spun: Da, il cunosteam de o viata... poate chiar mai mult!

Daca stiam ca se va intampla asa ceva... nu refuzam invitatiile care ni le facea... as fi stat langa el... sa ma bucur cat pot de persoana lui... am crezut ca e timp sa ma invete sa ma dau cu placa, am crezut ca mai sunt ocazii de iesit la plimbari, am crezut ca mai e timp pentru toate... nu a fost...
Nu a fost pentru ca s-a grabit sa plece intre ingeri... s-a grabit fara sa ne mai ofere macar un zambet...
Daca ar fi aici, ar fi stiut cum sa ne ridice moralul... ar fi stiut ce sa zica... mereu stia ce sa zica... Stiu ca el nu ar fi vrut ca noi sa plangem atat... dar nu intelegem...eu una nu pot sa accept... nu pot sa inteleg... eu inca mai astept o minune... inca astept sa ma trezesc din acest cosmar...

O se ne amintim mereu de tine, Robert, colegul nostru drag, http://www.facebook.com/emyrobi
Dumnezeu te tine in bratele lui puternice