gandurile mele la finalul proiectului ON THIS ROAD TOGETHER

Sfarsitul proiectului “On this road together” inseamna pentru mine: un nou inceput - mult mai bun, rezultate - extraordinare, realizari - de care sunt mandra, satisfactie - nemarginita, idei - noi si utile, ganduri - productive, emotii - puternice pozitive , amintiri - de neuitat… intr-un cuvant ales dintr-o mie: PERFECT!

M-am apucat sa scriu aceste randuri avand in minte o groaza de lucruri… aveam nevoia sa impartasesc experienta mea cu toata lumea pentru ca orice persoana are nevoie sa treaca cel putin printr-o experienta de genul acesta… o experienta cu efecte pe care le constientizam si le recunoastem in propriul nostru comportament.

Rememorand povestea mea in cel mai sincer mod, gandul ma duce la mirosul de cafea… simt si acum mirosul cafelei din care beam in momentul in care doua din fetele care au dat startul acestei povesti minunate mi-au rostit gratuit “secretul schimbarii” de care eu aveam atat de multa nevoie, dar nu stiam ca exista sau unde sa-l caut…

Am inceput aceasta activitate pentru ca simteam nevoia sa schimb ceva; simteam nevoia sa fac ceva productiv pentru persoana mea; simteam ca ma indepartez tot mai mult de mine, de gandurile mele, de obiectivele mele, de principiile mele; simteam ca ma transform in ceva ce nu-mi placea: eram irascibila, agresiva verbal, ignoranta si foarte critica. In momentul in care mi s-a propus sa particip intr-un program de genul acesta am fost un pic surprinsa. Nu era o activitate la care eu mai luasem parte pana atunci, ba dimpotriva nu am avut pana la momentul respectiv nici o legatura cu persoanele cu dizabilitati. Evident ca am avut temeri, temeri care le-am simtit multa vreme la inceputul activitatii, dar temeri peste care am reusit sa trec pana spre sfarsit.

Am pornit in acest drum gandindu-ma ca voi oferii un ajutor persoanelor cu probleme. Simteam ca eu sunt persoana puternica pe care persoanele mai putin puternice trebuie sa se bazeze, iar eu trebuie sa ma ofer ca brat de spriji. Acum la finalul activitatii nu sunt sigura cat ajutor am oferit eu in aceasta activitate dar sunt sigura ca eu am fost ajutata de mult mai multe ori, pentru ca eu, in schimbul unui brat intins am primit alte 21 de brate despre care voi povesti ulterior.

Si da, imi mentin idea: am trait cea mai grozava experienta de pana acum si imi doresc sa mai traiesc astfel de experiente in viitor. Am realizat cu aceasta ocazie, importanta pe care o are voluntariatul in societate dar si pentru dezvoltarea personala a fiecarui individ. Nu am crezut ca o astfel de activitate ar putea avea un asemenea impact asupra mea. As putea spune ca mi-ar fi parut rau sa nu particip la acest program… dar daca nu as fi participat nu mi-ar fi parut rau pentru ca nu as fi stiut ce-am pierdut… ceea ce este mult mai grav, cel putin din punctul meu de vedere.

Aceasta activitate mi-a dat curajul sa imi iau sarcini de indeplinit, aceasta activitate mi-a dat puterea sa merg mai departe, sa evoluez, sa ma dezvolt si mi-a dat curajul sa pot atinge crestele cele mai inalte. Mai am de lucrat la multe din problemele mele ascunse insa pana acum nici macar nu eram constienta de ele si de gravitatea lor. Ma consider o persoana norocoasa ca am ajuns in acest program si ma simt onorata ca am trait momente atat de frumoase si ca am cunoscut persoanele extraordinare din acest proiect… Toate persoanele implicate in acest proiect sunt bratele care m-au tinut si m-au ajutat, fie constient, fie inconstient, in aceste 5 luni de zile.

Aceste “brate” sunt cunostintele tale din varful piramidei. Sunt persoanele pentru care te bucuri pana la lacrimi atunci cand le revezi, sunt persoanele de care esti mandru ca le cunosti, sunt persoanele despre care nu ai ce lucru rau sa spui nici daca ti-ai dori; Sunt persoanele care iti plac si te bucuri ca le vezi idiferent de conjunctura… sunt persoanele carora le zambesti din suflet cand le revezi, sunt parsoanele pe care le imbratisezi pentru ca merita nu pentru ca esti educat, sunt persoane care nu cer mult si-ti zambesc atunci cand ai nevoie sa-ti incarci bateriile… sunt persoanele exceptionale din viata ta…

Vreau sa multumesc persoanelor minunate pentru lectiile de viata pe care mi le-au oferit si pentru momentele placute traite impreuna.

Vreau sa multumesc lui Marius pentru: ideile, iteligenta, imaginatia si optimismul pe care mi le-a pus pe tava exact in mometul in care simteam ca ma plafonez.

Multumesc Georgianei pentru zambetele si cuvintele exprimate, atunci cand aveam nevoie de sustinere.

Multumesc Alinei pentru pentru lectia de istorie pe care ne-a oferit-o; a fost foarte intresant sa aflu atat de multe lucruri despre trecutul strazilor si cladirilor prin fata carora trec aproape zilnic.

Multumesc Luizei pentru ca mi-a aratat ca se poate sa ramai la 20 de ani chiar daca ai inteligenta, experienta si amintirile unei persoane adulte.

Multumesc Mariei pentru lectiile de sinceritate si corectitudine exprimate “printre randuri”; discutiile cu ea m-au facut sa vad altfel lucrurile: mult mai clare si mult mai simple.

Multumesc lui Serj pentru creativitatea si personalitatea lui diferita de a celorlalte persoane; deschiderea s-a catre lucruri noi, ciudate si uneori atat de neclare m-au facut sa cred ca pot si eu sa ma bazez pe instinct fara a face analize matematice inainte; fara sa isi dea seama mi-a dat incredere ca pot mai mult…

Multumesc lui Cosmin pentru adevaratele lectii de viata. Sunt onorata ca am cunoscut o persoana atat de inteligenta si atat de buna din toate punctele de vedere. Poate Cosmin este cel care m-a facut sa inteleg cel mai bine problemele prin care trec persoanle cu dizabilitati si totusi de la el am inteles cel mai bine cat de mult conteaza sa ai incredere in propriile forte si in succesul tau; Cosmin este dovada clara ca putem invinge, in orice situatie.

Multumesc Alexandrei pentru sensibilitatea si finetea de care a dat dovada pe tot parcursul activitatii. Este o persoana deosebita, ca toate persoanele care le-am intalnit aici, dar frumusetea gandurilor sale si emotiile pe care mi le transmitea de fiecare data cand vorbea, ma linisteau si imi creeau o anumita stare de siguranta.

Multumesc lui Bogdan pentru ca a avut incredere sa imi povesteasca ceea ce face el in timpul liber… vorbele sale ma faceau mereu sa zambesc si imi dadeau mereu putere sa continui ceea ce fac.

Multumesc lui Sergiu pentru sustinerea pe care mi-a acordat-o chiar si atunci cand trebuia sa ma contrazica; a fost un exemplu frumos te toleranta si respect pe care nu-l vezi prea des in viata de zi cu zi, un exeplu pe care incerc sa-l urmez pe cat posibil.

Multumesc Iuliei pentru ca mi-a dat ocazia sa o cunoasc si sa aflu ca avem multe lucruri in comun: ii plac foarte mult obiectele hand made, ii place sa faca constructii de unghii si art nails, ii place frumosul in general… lucruri pe care si eu le iubesc dar nu imi gasesc tot timpul timp pentru ele. Iulia mi-a fost ca o muza care mi-a spus, fara sa stie, ca trebuie sa imi fac timp si pentru lucrurile care imi plac.

Multumesc Cameliei pentru sensibilitatea si frumusestea ei… Mi-a inspirit o stare de calm si ideea ca nu tot timpul trebuie sa fiu colerica… uneori trebuie sa renunt la comportamentul meu si sa incerc sa fiu un pic melancolica… ca sa reusesc trebuie sa am rabdare si sa trec peste emotii cu calm.

Multumesc lui Radu pentru ca mi-a dat dovada ca se poate. Stiu ca este o persoana ocupata… mereu avea multe de rezolvat, mereu ii suna telefonul si totusi in putinul lui timp liber isi gasea timp sa ajunga si la activitati; este un exemplu pentru toti cei care cred ca nu au timp de voluntariat… daca iti doresti cu adevarat, iti gasesti!

Multumesc Biancai pentru ca imi zambea de fiecare data cand ma vedea; ii multumesc pentru bucuria din priviri si veselia pe care ne-o oferea la fiecare activitate.

Multumesc Tatianei pentru prietenia ei sincera pe care o acorda tuturor, pentru ajutorul pe care il oferea tuturor atunci cand era nevoie.

Multumesc lui Ciprian pentru sufletul de copil pe care il are si pentru ca fiecare activitate cu el se transforma intr-o adevarata experienta de viata.

Si nu in ultimul rand multumesc Doamnei Psiholog pentru ca m-a ajutat sa ma descopar in detaliu, cu bune si cu rele… ca am reusit sa imi numesc si sa fiu sigura de unele calitati pe care le detin, la fel cum am reusit sa imi descopar defectele mari pe care trebuie sa le slefuiesc si defectele mici care trebuie sa le ignor.

Sanatate/dizabilitate, acesta a fost titlul lucrarii noastre tematice pentru care am muncit cu drag si cu daruire impreuna cu Marius si Georgiana. Am invatat multe chestiuni importante din educatia nonformala pe care am aplicat-o la momentul prezentarii lucrarii noastre si am reusit sa imi calc pe unele temeri, am invatat sa am mai multa incredere in mine, am reusit sa vorbesc mai usor in fata unei audiente, si chiar daca am intampinat cateva probleme in momentul prezentarii, am reusit sa trecem peste toate cu fruntea sus si destul de impacati cu noi insine si cu ceea ce am realizat. Si in acel moment calitatea persoanelor din sala s-a aratat, iar noi am reusit sa trecem peste respectivele momente, sa le spunem un pic exagerat, penibile.

Incercand sa imi amintesc avalansa de de idei ce incepuse sa curga cand pagina era inca goala, imi apare si-mi dispare din memorie echipa care a facut posibila realizarea tuturor acestor lucruri, echipa care ne-a adus impreuna si ne-a daruit unele din cele mai frumoase si importante lectii de viata. Sorina, Gabriela, Mihaela si Larisa sunt fetele care au scris proiectul, sunt fetele care au avut curajul sa faca acest pas urias, sunt fetele care au avut incredere in dorintele lor si in puterea lor de a le transforma in realitate. Sunt bucuroasa pentru ele si mandra totodata ca le-am cunoscut si vreau sa le multumesc inca o data, pe aceasta cale, pentru oportunitatea pe care mi-au oferit-o.

Cu mult drag,

Ana C.