Nu am mai scris de ceva vreme pe blogul meu... de atunci s-au intamplat multe... multe lucruri importante. A fost vacanta, a fost vara, a fost frumos... dar ca la orice sfarsit de vara vine toamna... toamna plina de tristete, de frunze moarte si lacrimi....
Nu am mai simtit nevoia sa ma descarc aici... am crezut ca nu voi mai scrie niciodata nimic pentru ca viata mea incepe sa prinda contur... dar sunt atat de dezechilibrata in emotii... imi doresc sa nu mai ma las afectata niciodata de probleme... dar ce as putea face eu pentru acest lucru? Imi este foarte greu sa trec peste nedreptati... imi este foarte greu sa inteleg valorile umane diferite de cele in care cred eu... nu pot accepta schimbarile bruste si nemotivate... nu pot accepta ca undeva in lumea asta sunt oameni care nu se simt niciodata vinovati pentru nimic... ca sunt oameni carora nu le pare rau pentru raul cauzat altor persoane nevinovate voit sau nu...
Mi-ar fi placut si eu sa fiu atat de rece, mi-ar fi placut sa nu fiu afectata, mi-ar fi placut sa am un scop bine stabilit si sa pot calca pe cadavre pentru a ajunge unde-mi doresc... dar nu pot... nu pot pentru ca iubesc oamenii prea mult... pentru ca la toti le gasesc motive, pentru ca pe toti incerc sa-i inteleg, pentru ca ma chinui sa le gasesc scuze... pentru ca am tot timpul amintiri placute care mereu apar in fata celor negative... si pentru ca imi este mereu dor de cineva...
Zilele trecute viata m-a adus fata in fata cu doua persoane de care imi era dor... voarbeam cu ele, stateam la aceeasi masa si totusi imi era din ce in ce mai dor de ele... imi era dor de ele, uitandu-ma la ele... imi era dor pentru ca nu mai erau persoanele la care eu tineam... nu mai erau persoanele pe care eu le asteptam cu drag sa vina, nu mai erau persoanele care imi aduceau bucuria... s-au schimbat si lor le place mai mult acum... ei cred ca le este mai bine acum; imi este greu sa cred... imi este greu sa cred ca poti sa te simti mai bine dupa ce nu mai ai reactii omenesti, imi este greu sa cred ca te simti bine atunci cand renunti la tot ce inseamna viata ta... imi este greu sa cred ca poti sa te schimbi datorita unui impuls! Si stau si ma gandesc daca nu cumva toate aceste persoane au jucat teatru pana acum si acum abia sunt reale... Acest lucru nu pot sa-l inteleg... nu pot sa accept cum pot unii sa isi schimbe valorile dupa care traiesc ani la rand, nu stiu cum poti sa te transformi dintr-un om valoros intr-un om de nimic... imi este foarte greu sa inteleg...
Sper din toata inima ca viitorul sa aduca inapoi oamenii la care eu am tinut atat de mult, oamenii pe care eu i-am cunoscut... oamenii de care care mie imi este dor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu