Trăiesc perioade fericite... perioade mai puțin fericite... perioade triste... perioade foarte triste... da! Eu sunt persoana pe care o cunoști, eu sunt persoana pe care nu o înțelegi, eu sunt persoana care reacționează ciudat... eu sunt, da...
Sunt o emotivă... sunt o sentimentală... știu asta... încerc mereu să mă ascund dar mereu trăiesc toate emoțiile la maxim... poate e bine... sau poate nu... e bine ca ma pot bucura sincer pentru fiecare pas înainte... dar este foarte rău că mă doboară fiecare pas înapoi. Și lumea mă critică... dar nu sunt eu cea care își dorește să plângă fără încetare... nu sunt eu cea care își dorește să râdă cel mai tare într-o sală de cinematograf plina de oameni la o comedie, sau poate nici macar nu e comedie, dar eu rad... Știu ca tu stai și te uiți și nu înțelegi și crezi despre mine că joc teatru, crezi despre mine că exagerez,..., spui despre mine că sunt o persoană enervantă atunci când reacționez mult mai accentuat decât alte persoane aflate în aceeași situație...
Da! Eu sunt persoana care fac zgomot... foarte mult zgomot... sunt impiedicata, cad, trântesc... rad cu gura pana la urechi, plang în hohote, țip ca o descreierată când sunt nervoasă, mă trag de păr când sunt stresată, mă lamentez când sunt frustrată, vorbesc mult... și tot mereu, toate reacțiile cu volumul la maxim... Sunt ca o baterie stricată de laptop... Mă încarc repede cu emoții și mă descarc și mai repede...
Și da... poate exagerez... dar nu-mi doresc sa exagerez... asta sunt, nu este vorba de educație, nu este vorba de obișnuință este vorba de temperament... sunt colerică... sunt 100% colerică... mă pierd în situații de stres și reacționez ca o disperată... sunt speriată de reacțiile mele, pentru că sunt sigură că în cazul unui eventual incendiu, m-aș arunca pe geam fără să mă gândesc la numărul etajului la care mă aflu... și tu râzi de reacțiile mele și mă crezi nebună... și poate eu chiar sunt nebună... dar tu încă râzi...
Am făcut atât de multe lucruri fără noimă în viața asta... fără legatură cu reacțiile mele... cu dorințele mele... cu nevoile mele. Mereu am crezut că tot ceea ce îmi doresc este exagerat... Mi-au fost induse aceste idei că exagerez, cred că singură mi le-am indus prin nesiguranța mea... am avut mereu gânduri înalte pe care le îngropam ca pe niște comori și le scoteam uneori sub formă de vise, ca să pot merge mai departe în situațiile grele...
Mi-am pus mereu țeluri cât mai înalte... mi-a plăcut mereu să fac treaba cea mai grea... vroiam mereu să fac totul cât mai complex... cât mai detaliat... tot ce am facut mi-am dorit să fac bine... pot să fiu orice, dar nu superficială.
Acum sunt într-o totală incertitudine... am știut mereu ce vreau să fac cu viața mea... dar niciodată nu am avut curajul să pornesc pe un drum care să mă facă fericită... am fost mereu convinsă că sunt doar niște vise... am trăit meru cu o idee ”dorințele mele sunt superficiale și din altă lume! Eu nu pot fi superficială și nici în altă lume!” A fost o idee indusă în subconștientul meu, de frica de a nu reuși, de groaza că voi pierde lupta, de groaza că sunt alții mai buni!
De ce mi-am pus țeluri atât de înalte, dar nu am pornit încă spre ele? De ce? Pentru că mi-a fost frică, mi-a fost foarte frică de nereușită... mi-este teamă... mi-e teamă de necunoscut... mi-e teamă de viața mea de acum... mi-e teamă că mereu m-am descurcat în ceea ce-am facut în ciuda faptului că nu mi-a plăcut... Mi-e frică să trec dincolo... mi-e frică... mi-e frică de mine!!! Nu mi-e frică de nimic în lumea asta... decât de mine... EU sunt cel mai mare dușman al meu!!!!! Eu mi-am pus piedici, eu m-am mulțumit cu puțin, eu am greșit! Eu sunt de vină pentru tot!!!
Ce pot sa fac acum? Am 24 de ani... poate am timp să plec la drum... poate încă mai am timp să ajung în locul unde îmi doresc, să fac ceea ce îm doresc... poate nu e prea târziu... poate înca mai am șanse... sau poate nu am avut niciodată șanse... dar merită să sper... și dacă nu voi reuși... offf... și dacă mă hotărăsc acum să plec... sunt pregătită să renunț la tot ce am realizat aici??? și daca plec acum, unde să merg?... în ce direcție?... câți km?... cât timp?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu