Excursie la Cluj... Partea a II-a (12.octombrie.2014)

Si, incepem cea de-a doua zi cu o cafea cu lapte pe terasa pensiunii Sada. Ne bucuram de razele soarelui si ne lasam incalziti de razele lui. Cautam pe google locuri bune de luat un mic dejun copios, ca doar ne asteapta o zi lunga. Mmmda, preturile in Cluj sunt mai mari decat in Brasov. Salariile sunt si ele mai mari dar pentru noi asta nu inseamna nimic acum. Brasovul nostru este mai accesibil;
La ora 12:00 ne-am facut check out-ul si am plecat de la Sada, luandu-ne ramas bun de la gazda, telefonic si promitand ca ne vom mai intoarce vreo data:)
Prima oprire pe ziua de azi: Iulius mall. Eram lihniti, vroiam sa mancam repede si sa ne intoarcem la treburile pentru care am venit aici.

Zis si facut; am intrat in marele si celebrul mall, am aruncat o privire si mi-am spus ca de un astfel de magazin avem si noi nevoie la Brasov:) cu toate magazinele acelea, cu toate brand-urile acelea... Cu Starbucks la parter... Cu terasa aceea afara, pe care aveam atata chef sa stau si sa beau o cafea asa buna, sa lenevesc si sa pierd vremea povestind... Nu se putea... Aveam un scop, aveam lucruri mult mai importante... Eu propun semnarea unei petitii pentru deschiderea unui Starbucks la Brasov. :) si ca sa intelegeti de ce insist atat de mult pe aceasta idee, o sa va spun ca nu am reusit sa ajung sa imi iau nici macar o cafea la pachet, constientizand totusi, ca pana ala urmatoarea ocazie o sa mai treaca cateva luni.
Ne-am alergat unul pe altul prin mall-ul acela de parca pleca Gradina Botanica din Cluj in alt judet :) si Salina din Turda in alta tara.
Dupa un raid rapid printre fast-food-urile existente la etajul magazinului, ne-am hotarat sa mancam 2 mese intr-una singura si sa completam cu un mic desert. Mic dejunul nostru xxl cu caracteristicile unei cine festive s-a dovedit a fii chiar bun pentru un fast-food dar si preturile s-au dovedit a nu fi de fast-food intr-un mall...
Dupa ce toti 4 n-am incarcat stomacelele cat sa mergem ca niste baloane cu heliu am pornit grabiti, oprindu-ne din cand in cand pentru cate-o poza, si nu, nu cu altii, doar cu noi :p.i
De la Jullius Mall am plecat direct spre Gradina Botanica din Cluj. Ce loc minunat de relaxare, de petrecut o zi de duminica in compania celor dragi... Diversitatea florilor, nebunia de culori, frunzele de toamna... Superb si linistitor, recomand tuturor acest loc minunat.
Te uitati in jurul tau si simteai linistea. Un cuplu tanar si frumos, tineri parinti, stateau jos si se jucau cu micutul lor, care inconjurat de natura parea atat de fericit, atat de linistit, atat de interesant de imprejurimile colorate. Parca exista o viata extraterestra printre noi, o forta necunoscuta si plina de iubire. Nu aveai cum sa nu zambesti. Era si o vreme superba, Soarele isi trimitea sagetile lui de caldura catre noi fara sa se chinuie sa treaca de nori, iar mediul creeat era excelent. Arbori exotici, fructe de cactusi, zeci de tipuri de cactusi, sute de tipuri de flori, sute de tipuri de copaci si pomi, o diversitate spectaculoasa de culori. Culorile toamnei in aceasta ipostaza erau extraordinare. Arborii aceea exotici,... Ooh, Superb!
Linistiti si fericiti, am strabatut cat am putut minunile din acel mare parc natural. Acea gradina botanica se intindea pe 14 hectare... O imensitate naturala din care noi nu am vazut decat 1%. Faceam calcule si ne gandeam ca pentru a vedea totul ai nevoie de 1 an.
Bucurosi fiind de imaginea generala a frumusetilor prezentate de acst parc natural am trait totusi o dezamagire, singura de altfel avuta pana in acest moment: plantele insectivore erau inchise pentru teste si din aceasta cauza am putut sa vedem doar cateva specii foarte mici care se vedeau de pe geam. Ne doream atat de mult sa vedem aceste plante interesante insa nu s-a putut.
Obositi si simtind durerea de picioare din ce in ce mai puternica ne-am hotarat sa ne intoarcem si sa ne continuam drumul catre urmatoarea noastra oprire, Salina din Turda.
In Turda, acelasi aer istoric si cultural, Turda transmite sufletului aceeasi energie si aceleasi sentimente patriotice ca si Clujul. In sensul giratoriul din inima orasului se afla acelasi monument celebru "lupoaica cu gemenii: Remus si Romulus". Mi-ar fi placut enorm sa ma plimb si prin centrul acelui oras, putinile strazi strabatute de noi, transmiteau foarte multe sentimente, foarte multe emotii!
Am ajuns intr-un final, dupa un drum destul de obositor, la Salina Turda. Am intrat prin spate si din acest motiv asteptarile noastre nu au crescut prea mult. Am intrat, avand in minte doar pozele prietenilor, urcate pe internet. Eeeh, surpriza! A fost mult mai mult decat pozele amintite. Frumusetea acelei saline nu poate fi descrisa in cuvinte. Am un singur cuvant in minte care ar putea descrie imaginile reale ale Salinei: senzational.
Parca fiecare coltisor merita fotografiat, parca imi aminteam de toate persoanele dragi pentru ca mi-as fi dorit ca toata lumea sa fie acolo cu mine, toata lumea sa vada frumusetea aceea unica, imensitatea incaperilor, inaltimea sau mai corect spus adancimea salinelor, toate erau impresionante. Istoria constructiei, fascinanta iar perioada sapaturilor ascunde cu siguranta atatea povesti si atatea vieti pierdute din dorinta omului de a ajunge cat mai jos; rezultatul este cu adevarat incredibil. Luminile, accesoriile si toata amenajarea interioara transforma frumusetea naturala intr-o capodopera.
Salina Turda este cu adevarat un loc unde orice om trebuie sa ajunga macar o singura data in viata. Offf, cat de frumoasa poate sa fie tara aceasta. Atat de mult o iubesc si atat de mandra sunt de ea! Ar trebui ca noi oamenii sa invatam sa fim mai mandrii si mai patrioti. Ar trebui sa invatam sa apreciem frumusetile naturale sau artificiale existenete in tara aceasta, si ar trebui ca fiecare roman sa isi cunoasca radacinile pentru a-si putea accepta conditia si pentru a putea sa isi ridice capul. Nu avem motive sa privim in jos. Noi suntem romani, noi suntem puternici, noi suntem frumosi si destepti. Deci, dragii mei romani, nu mai plecati capul decat pentru a va admira pantofii! Avem prea multe motive de mandrie ca sa nu ne demonstram telentele, rezistenta si inteligenta.
Dupa cunoasterea fiecrui punct accesibil al Salinei Turda ne-am continuat drumul catre casa.  Adormiti de greutatea noptii, de oboseala adunata de-a lungul weekend-ului am hotarat sa ne oprim la Hanul Muresenilor din Targu Mures pentru un popas si pentru a lua cina.
Dupa un scurt ocol al orasului, in cautarea unui loc de parcare am ajuns in Restaurant. Acest loc ne-a surprins prin ambianta lui. Extraordinar si perfect loc pentru o incheiere demna de un weekend perfect. Designul interior al restaurantului combinat cu meniul traditional creea un aer senzational. Muschii se relaxau, zambetul statea pe fetele noastre doar pentru ca sufletul nostru isi dorea acest lucru in timp ce lautarul localului canta melodiile de suflet ale oricarui roman, cantecele nemuritoare ale lui Nelu Ploiesteanu si Gheorghe Dinica, mangaindu-ne inimile si completand perfect seara. Mancarea aceea gustoasa, gatita urmarind caracteristicile bucatariei ardelenesti, aduceau senzatii memorabile papilelor noastre gustative, creend astfel festivul serii si amintirea perfecta a acestui weekend.
Totul era perfect, daca nu ne-ar fi despartit de casa atat de multi km si atat de multe curbe, ramaneam acolo pana dimineata, sau pana lautarul isi termina toate cantecele iar restaurantul tot vinul!
Dar datoria ne chema, constiinta ne certa pentru ca a doua zi era luni, iar noi toti trebuiam sa ne intoarcem la vietile noastre monotone dar imbogatite acum de amintiri noi si senzationale.
Drumul de la Targul Mures la Brasov a parut cel mai lung drum din lume. Atat de periculos, intunecat, nesemnalizat... Somnul ne acapara pe toti, ochii se inchideau si ne doream cu totii sa ajungem acasa. Injuriile adresate autoritatiilor erau infinite. Nu puteam accepta faptul ca Valea Bogatii, un drum atat de riscant si celebru prin mortii pe care i-a adunat, nu era semnalizata chiar deloc. Nu existau lumini, nu existau marcaje florescente, nu existau stalpi de semnalizare... Nimic sa iti arate directia drumului, nimic sa te anunte de curbe, nimic pentru un trafic in siguranta.
Nu se putea termina o mini-vacanta perfecta in Romania fara a aduce cateva injurii autoritatilor. Este normal!
Am spus si o sa ma repet, traim intr-o tara superba, cu locuri superbe, cu o vegetatie superba, cu o istorie spectaculoasa, cu emotii puternice, iar daca oamenii s-ar putea educa, daca oamenii si-ar schimba mentalitatea, daca autoritatiile ar putea gasii solutii pentru cresterea nivelului de trai, tara aceasta ar putea reprezenta Raiul de pe Terra. :)

Proud to be romanian! Happy to be here!
................ To be continued................

Sent from my iPad