Excursie la Cluj... Partea I (11.octombrie.2014)

Am ajuns in Cluj injurul orei 12:30... Dupa o scurta rataciala in oras, am gasit si pensiunea Sada, care se vedea de la strada... Prima vedere... Prima reactie... Super... Curat, modern si placut... Foarte frumos. Dupa o scurta vizita la receptia de la etaj de unde am putut bea cafea si ceai "no limit", ne-am luat in primire camerele, ne-am despachetat bagajele si am pornit la drum :)... Bine, asta dupa ce am mai baut, nerabdatori, un ceai pe terasa pensiunii, in asteptarea colegilor de drum, si sperand ca asteptarea va lua sfarsit cat mai curand! ;):) (am si o remarca negativa: apa avea gust de mucegai... Totusi, un lucru nesemnificativ... Restul este foarte frumos... Probabil data viitoare filtrele se vor curata).
Ora 14:37... Ceaiul este terminat, taxiul este comandat... Start exploring Cluj!!!

Ajunsi in centrul Clujului am sarit din taxiu, direct in Biserica Sf. Mihail, loc care mi-a amintit pe loc de Biserica Neagra de la noi din Brasov... Chiar daca singura asemanare dintre cele 2 era faptul ca sunt catolice amandoua :)
In interiorul acesteia se afla o camaruta care prezenta ceva manuscrise daca m-am prins eu bine, cateva randuri de cultura generala... Chestiuni pe care nu le-am putut retine... Asta poate din cauza ca toate propozitiile erau in maghiara... Ghinion, nu stiu o boaba de maghiara si nu exista nicio traducere intr-o limba cat de cat mai accesibila... Hmmm nu stiu... Sigur scria ceva interesant pe acolo... :)
Obositi de lectia de maghiara din inima Romaniei am plecat spre statuia regelui Matei Corvin. Dragut... In sfarsit vad aceasta statuie in raliatate... O stiam din poze, din acest motiv nu m-am aratat tocmai surprinsa... Pacat, as spune eu, toate pozele de pe internet te fac sa crezi ca esti mai aproape de anumite lucruri :) internetul iti da senzatia ca ai mai fost prin anumite locuri... Este o iluzie; ca apoi, ridicand privirea sa iti dai seama ca nu este nimic cunoscut si continui sa profiti de privelistea noua...
Da, ne-am spus noi, sa continuam explorarea, dar nu pe stomacul gol! Asa ca ne-am oprit sa mancam la Beraria Ursus. Hmmmm... O oferta destul de buna: ciorba + felul 2 + desert = 18 lei... Portiile micute dar bune... Perfecte pentru a ne continua drumul pe strazile Clujului.
Si am pornit apoi, plini de energie sa vizitam cat mai multe obiective alese de noi in timpul pranzului, de pe harta TripAdvisor :)
Da... Nu a fost chiar asa cum ne gadeam noi... Cu "placa" (traducerea noastra la Ipad) si cu harta deschisa pe strazi... Nu ne descurcam deloc... Pierdeam frumusetea locului si diversitatea culturala... Pierdeam tot ce era nou si traiam tot virtual, asa ca am renuntat. Am inchis placa, si ne-am lasat condusi de curiozitatea strazilor... Ne-am invartit in zig-zag pana am ajuns din greseala la Lupoaica celebra care ii hraneste pe gemenii Remus si Romulus... Monument ce se gaseste si in Brasov... Dar am profitat sa fac o poza cu el macar aici ca de cel din Brasov sunt satula :) .... Am continuat bucurandu-ne de cladiri asemanatoare celor din Brasovul vechi, gandindu-ne la arhitectura interesanta si acceptand ca ar merita sa vizitam si Brasovul ca niste turisti ci nu ca niste locuitori...:) am spus asta si ultima oara cand am vizitat Sibiul... Inca nu am reusit sa imi vizitez orasul ca un turist. Rusine mie!
Soarele batea dulce in spatele nostru... Ne incalzea si ne toropea de placere... Era o vreme perfecta, ca o zi de vacanta,...; si dintr-o data, pe partea stanga vedeam o cladire interesanta... Ziceam. Acolo trebuie sa ajungem... Acolo arata interesant! Cand am ajuns in intersectie am vazut. Era Teatrul National si Opera Romana.... Unul din obiectivele vizate. Daaaaaaaa! Entuziasm maxim, hai sa vizitam... Intrarea... Nu aveam permisiune sa intram, cautam o altra intrare laturalnica... Intalnim un baietas care ne raspunde cu specificul molcom al Clujenilor "nu se poate, diseara la ora 8:00 este spectacol... Doar asa puteti vedea!" , noi "ca nu suntem de aici, nu stam mult, vrem sa vedem, aruncam doar un ochi", spuneam trei propozitii pe secunda, repede, tare, fara sa respiram... Asa ca nici araspunsul lui nu a intarziat sa apara "imi pare rau...nu se poate sa intrati decat diseara, la ora 8:00 este spectacol". La randul nostru am multumit politicos si am plecat mai departe.
Dezamagirea noastra cu privire la aceasta bariera a fost cu atat mai mare cu cat inainte de a incerca usa teatrului am spus"hai sa facem poze repede la "Statuia Iancului" si la Biserica Maicii Domnului, care erau chiar vis-a-vis de Teatru.
Statuia lui Avram Iancu... Impresionanta. Chiar daca o stiam si pe ea din poze, sentimentul care l-am avut privind-o, a fost cu totul nou, spre deosebire de statuia lui Matei Corvin care arata exact ca o poza memorata, realitatea "lui Iancu" transmite mult mai mult decat ceea ce se putea transmite printr-o poza.
Urcat pe coloana aceea inalta, pozitia impunatoare pe care o are, mana cu care parca mangaie toate capetele romanilor, si nu in ultimul rand, dimensiunea imensa pe care o are, transmit oricarui roman: mandrie, patriotism, incredere in neam si intoarcerea cu demnitate la radacini. Pozitionarea statuii lui Avram Iancu in fata Bisericii Maici Domnului, da impresia de protectie a Religiei si a Credintei, si nu in ultimul rand intoarcerea romanilor la Spiritualitate.
Frumos oras, atat arhitectural cat istoric si spiritual!
Imi transmite atat de multe sentimente... La fiecare pas, la fiecare gand...
... Si tot colindand strazile Clujului, de data aceasta cu putin ajutor din partea unui gps care ne arata drumul catre Parcul Central, am ajuns intr-o intersectie la care domnea statuia lui Baba Novac, statuie care mi-a trezit din nou un sentiment de frustrare. Pe burta acestei statui scria un text "ucis in chinuri groaznice de catre...", iar in locul celor 3 puncte era un cuvant sters ulterior de cetatenii Clujului, insa urma cuvantului inca se mai vedea, si anume "unguri". Trist... Acest oras are asa o incarcatura nervoasa, transmite atat de multe necazuri, atat de multe bucurii si atat de mult se poate observa conflictul etnic dintre unguri si romani. Sunt efectele istorice ale conflictului si rezultatele prezente ale aceluiasi conflict. Foarte interesant... Absolut captivant! Bataile alerte ale inimii acestui oras te fac sa rosesti, te fac sa iti fie rusine de lipsa cunostintelor generale... Te fac sa iti doresti ma mult si sa cercetezi ipotezele conflictului si sa-ti aplanezi conflictele personale, pentru ca realizezi ca problema ta nu are nici macar o legatura cu realitatea si ca ura pe care o porti este nejustificata.
De la Statuia lui Baba Novac catre destinatia noastra finala din aceasta zi, am lasat pe stanga Colegiul national "George Cosbuc", o cladire foarte stranie pentru un colegiu. Am fost frapata de imaginea de sanatoriu pe care o afisa. Peretii aceia duri si neprietenosi, ferestrele acelea inchise, inalte dar inguste imi dadeau impresia de laborator pentru experimente interzise pe oameni. Tot felul de imagini din filme de groaza imi treceau prin cap cand ma uitam la aceea cladire! Foarte ciudata si neobisnuita pentru un colegiu. Cativa metri mai jos, pe aceeasi strada, tot pe stanga, ne-am intalnit cu un alt obiectiv turistic: Cimitirul unguresc care a trezit in noi sentimente de groaza. Dimensiunea pamantului cu morminte este imensa, mormant langa mormant, unul mai terifiant ca altul, vechimea unor morminte provocau groaza. Pareau ca mortii se trezesc noaptea si incep sa umble... Pietrele de mormant erau deranjate iar crucile si turnurile erau inclinate din cauza pamantului care se surpa, capetele mortilor sculptate si puse deasupra mormintelor sau sculptate direct pe marmura mormantului produceau groaza.
Seara se lasa, soarele apunea, vantul incepea sa bata si frigul isi facea usor loc printre noi... Am plecat din cimitir doar cu amintirea unei singure mici parti ale acestuia... Suficient cat sa imi fac o imagine despre el: interesant si terifiant!
Am ajuns intr-un final si in Parcul Central... Aici am vazut si partea romantica a acestui oras! Cupluri plimandu-se de mana, tineri indragostiti, sarutari nevinovate, zumzetul apei curgand, luminile numeroase ale orasului, caldura romantica a lunii... Ambianta perfecta pentru cuplurile indragostite.
Odata cu venirea serii, viata de noapte incepe sa se arate si orasul studentesc prinde viata. Grupuri mari de tineri, imbracati sumar, cu sangele incalzit, aburiti de alcool, misunau pe strazi in cautarea unui loc de distractie. Terasele si pub-urile pline de tineri dornici de distractie,... aglomeratie, agitatie, zumzaiala, galagie... Frumos si interesant pentru tinerii studenti dar si destul de periculos. Exista tentatii la tot pasul: tutun, alcool, droguri si sex... Valorile promovate ale noptii acestea sunt. Muzica rock bubuia din toate colturile si tinerii pareau scapati de sub control. Cuvantul care descrie cel mai bine noaptea la Cluj este: "Nebunie!" Iar cand spun nebunie ma refer in ambele sensuri: bun si rau.
Pentru a ne bucura de seara la Cluj am intrat si noi in "Bistro Viena" sa mancam si sa bem ceva special sa ne amintim de aceasta seara. Mancarea aici a fost foarte buna, si cu traditie vieneza. Doar cuvinte de lauda pentru acest local! O remarca negativa am totusi: Ospatarul purta sapca, ciudat pentru noi. Observam totusi ca oamenilor din jurul meu nu le pasa de acest lucru, ba chiar nici nu bagau de seama, lucru care ma face sa cred ca acesta tinuta nu reprezinta nimic bizar pentru aceasta zona, ori ca oamenii aici sunt mai putin superficiali fata de cei din Brasov :)
La sfarsit am platit nota, lasand un "bacsis" ospatarului, reprezentand cu putin mai mult de 10% din nota. Ce s-a intamplat ulterior, a reprezentat faza senzationala a zilei. Am iesit din local, iar imediat dupa noi s-a auzit vocea ospatarului "sefu, stai un pic, ai lasat mai mult cu 200*!" Mimica ospatarului dupa ce am multumit politicos si am explicat ca este in regula asa, a fost memorabila. Acest lucru a aratat un alt aspect dragut al acestui oras. Ospatarii isi fac datoria fara sa astepte bacsisuri din partea clientilor :) lucru care ma indreptateste sa compar acest oras al Romaniei cu orasele tarilor din vest: Germania, Belgia sau Olanda. Clujul este intr-adevar un oras european, ridicat la nivel european!

* De retinut este faptul ca 200 insemna 20 lei. el spunea 200 ca si cum nu ar fi vrut sa foloseasca varianta moderna dar nici sa fie prea invechit...