marți, 2 februarie 2010

numar zilele si inmultesc cu doi....

Fara nici o introducere si fara nici un menajament am sa trec direct la subiect! Nu am vrut ca acest loc in care eu ma refugiez sa devina cu timpul o zona de conflict intre mine si sufletul meu incarcat, se pare, in aceste momente, doar de niste sentimente negative si distructive. Se prea poate ca "azi" sa fie un moment prost pentru mine... dar "maine" ar putea fii un moment si mai prost! "Azi" timpul trece pentru mine mult prea repede, nu ma pot obisnui cu gandul ca lumea pe care eu o iubesc se schimba atat de mult... Pana acum, un an asteptam cu sufletul la gura viitorul... asteptam sa vad ce se intampla... imi doream sa trec la un alt nivel al vietii, intr-un timp cat sa poate de scurt! S-au intamplat mult prea multe in ultima perioada... parca nimic nu mai e cum trebuie sa fie... parca nimeni nu mai simte nimic... parca ma invart intr-o lume in care toti oamenii au facut un "pact cu diavolul"... parca toti sunt obligati sa faca tot ce spune el... nu mai inteleg nimic... 80% din oamenii pe care eu ii apreciam, pe care ii iubeam sau ii admiram intr-un fel sau altul s-au intors 180 de grade... sunt total schimbati... totul este schimbat... chiar si orasul este schimbat. Trec printr-o etapa a vietii prin care nu mi-am dorit niciodata sa trec... e chiar mai rau ca atunci cand eram adolescenta si simteam ca oamenii mari nu ma inteleg si nu ma trateaza asa cum as fii meritat. Chiar si atunci, cand ma simteam neinteleasa de parintii mei nu a fost atat de rau ca acum. Omul nu mai vrea sa mai imparta nimic cu nimeni... omul nu mai suporta gandul ca exista unul mai inteligent ca el, omul nu mai suporta observatii, omul nu mai suporta prieteni in jurul lui. Prieteni la care tin chiar si in ziua de azi mi-au intors spatele in ultimul an! Am zis ca 2009 este un an prost pentru mine, dar se pare ca 2010 nu putea sa inceapa altfel... Nu cred ca mai trebuie sa faci ceva in momentul in care simti ca ti-ai pierdut, asa zisii prieteni, atata timp cat tu ai facut chiar tot ce ai putut sa mentii relatia vie... Anul 2010 a venit si cu alte ganduri de schimbare. Mi-am propus ca anul acesta sa nu mai accept meseria de "pres" chiar si pentru oamenii pentru care simt o anumita atractie: ma refer acum la prietenii mei, la familia mea... si la persoane pe care le apreciez pentru ceea ce au facut pana acum. Se pare ca omul de pe aici, nu a inteles ce inseamna cu adevarat o competitie... se pare ca viata nu mai face exceptii cand e vorba de un castig personal... omul nu mai cunoaste notiunea de prieten, asta am mai spus-o si o s-o repet la infinit pana o sa ma obisnuiesc eu cu ideea. Sunt atat de multe lucruri pe care eu le pot intelege... le vad clar ca o lacrima pe un obraz si totusi nu vreau sa cred ca este adevarat... nu pot sa cred ca oamenii nu mai stiu sa spuna din suflet "multumesc", sa spuna din inima "te rog frumos", sa spuna cu toata fiinta "te iubesc"... nu mai exista prieteni adevarati... iar cei care au asa ceva nu stiu sa tina de el... nu vreau sa generalizez, exista si oameni buni dar care sunt calcati in picioare de viperele care traiesc in aceasta lume. Stiu ca nimeni nu este perfect si chiar nu astept de la nimeni sa fie perect... pot sa trec cu vederea multe din defectele omului, pot sa nici nu bag in seama multe din greselile lor... dar nu pot sa suport nesimtirea, nu pot sa suport aroganta si nu pot sa suport prietenii falsi... stiu ca viata nu iti ofera mult prea mult si trebuie sa strangi cu dintii de ceea ce ai... asta am facut mereu... am incercat sa ma mentin pe o linie de plutire... dar cand intru intr-o pasa proasta ... le vad pe toate... "ador prietenii aia" care isi amintesc de tine doar atunci cand au vreo problema... si cica... "prietenul la nevoie se cunoaste"... ii ajuti cu cea mai mare placere... dar ei isi amintesc de tine abia la urmatoarea problema... Eu sunt o persoana optimista, sunt o persoana vesela... imi plac mult oamenii mai ales pentru ca sunt diferiti... de-aia chiar incerc sa socializez in permanenta cu toata lumea pe care o intalnesc... ador sa ii cunosc sa le aflu gandirea... in viata ai de invatat de la oricine si de la orice... problema mea cea mai mare e ca nu ma pot ascunde in spatele sentimentelor... eu daca sunt fericita... eman fericire, daca sunt trista plang, daca sunt nervoasa tip, sunt o persoana sangvinica pana in maduva oaselor... vorbesc mult, uneori prea mult...rad mult, uneori exagerat de mult!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog